Clădirea care a schimbat felul de a se construi în Europa. Acum 45 de ani a fost mega-scandal la inaugurare
Pe 31 ianuarie 1977, la Paris, zeci de mii de oameni se adunau în arondismentul 4, în zona Beaubourg, pentru a vedea cu ochii lor ”minunea”: centrul Pompidou. Un complex cultural uriaș, clădirea construită într-un stil architectural high-tech, un proiect îndrăzneț și…extem de scump care a uimit o lume întreagă.
45 de ani mai târziu, Parisul nici că poate fi imaginat fără celebra clădire, ansambu în care se regăsește, dealtfel, și atelierul renumitului sculptor roman, Constantin Brâncuși.
De unde vine numele
Numele centrului este dat după Georges Pompidou, fost președinte al Franței între 1969 și 1974, cel care a cerut să fie creată, în centrul Parisului, o instituție culturală original, dedicată în întregime creației moderne și cotemporane. Acesta găzduiește o vastă bibliotecă publică – Bibliotheque publique d’information (BPI), Muzeul Național de Artă Modernă și IRCAM, un centru de muzică și cercetare acustică.
Centrul este creatia arhitectului italian Renzo Piano, a cuplului de arhitecți britanici Richard si Sue Rogers, iar ingineri de rezistență au fost Edmund Happold si Peter Rice. Proiectul de constructie a Centrului Pompidou a fost incredintat spre executie acestei echipe în urma unui concurs de arhitectură ale cărui rezultate au fost anunțate in 1971.
Centrul Pompidou, ”rafinăria de petrol” din mijlocul Parisului
La vremea respectivă, revistele de specialitate au dedicat pagini întregi proiectului. Principala idee care s-a desprins fiind că design-ul clădirii ”a întors arhitectura cu fundul în sus”.
Construcția extravagantă, care nu semăna în niciun fel cu arhitectura grațioasă din Paris, a provocat o furtună de emoții și în rândul publicului. Cel mai adesea a fost comparată cu o rafinărie de petrol. „Centrul este ca o navă spațială uriașă făcută din sticlă, oțel și tuburi colorate care a aterizat pe neașteptate în inima Parisului și unde va prinde repde rădăcini adânci”, își descria Piano creația.
Arhitectul a catalogat-o și drept o „mare jucărie urbană” pentru că Pompidou conține spații mari fără coloane pe șase etaje. Clădirea este proiectată astfel încât zonele interioare să poată fi reamenajate cu ușurință. Și asta pentru că ”serviciile” – respectiv coridoarele, ascensoarele și elementele structurale ale clădirii au fost amplasate la exterior.
Toate elementele functionale și structurale ale clădirii sunt vopsite după diferite coduri de culoare. Verde pentru țevile instalatiilor sanitare, albastru cele pentru instalatiile de climatizare, instalațiile electrice sunt galbene, iar instalațiile pentru sigurantă sunt roșii.
Pompidou în cifre
- Suprafata pe care se întinde centrul acoperă peste două hectare, iar suprafața utilă este 103,305 m².
- Structura are șapte etaje și o înalțime de 42 de metri, lungime de 166 m, latime de 60 m.
- Pentru construirea cladirii s-au folosit peste 15000 tone de otel 11.000 m² geamuri si 50.000 m³ de fier beton.
- Constructia clădirii a fost terminată în timpul stabilit și sub costurile estimate pentru realizarea sa. Centrul Pompidou a costat aproximativ 100 de milioane de dolari.
- Este al cincilea cel mai vizitat obiectiv din Paris, cu 3,8 milioane de vizitatori pe an, după Turnul Eiffel, Muzeul Luvru, Arcul de Triumf și Bulevardul Champs-Elysees.
