Cheltuieli în plus pentru cei care stau la bloc. Cum se calculează costurile în funcție de etaj

Cei care stau la bloc se bucură de nenumărate beneficii, dar au și multe responsabilități comune. Chiar dacă plata întreținerii se face individual, în funcție de consum, există multe alte cheltuieli în plus care trebuie împărțite între locatarii clădirii.

Cheltuieli în plus pentru cei care stau la bloc

Legea 196/2018 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari și administrarea condominiilor prevede că asociația de proprietari se înființează prin acordul scris a cel puțin jumătate plus unu dintre proprietarii dintr-un condominiu și are rolul de a administra, exploata, întreține, repara, reabilita și moderniza proprietatea comună, conform Playtech.

Legea prevede foarte clar: întreținerea și repararea părților comune cade în sarcina tuturor proprietarilor, indiferent de etajul la care locuiesc sau de măsura în care sunt afectați direct de o problemă.

Prin urmare, toți locatarii au atât drepturi, cât și obligații atunci când vine vorba de cheltuieli pentru părțile comune. Nu contează dacă reparația vizează acoperișul, terasa, liftul sau subsolul: fiecare proprietar contribuie conform cotei sale indivize de proprietate.

Ce înseamnă „părți comune” într-un bloc

Legea consideră părți comune toate acele elemente ale clădirii de care beneficiază toți locatarii: subsolul, conductele și coloanele instalațiilor, casa scării, spălătoria, uscătoria, terasa, ascensorul, interfonul (partea instalată pe spațiul comun), tubulatura de evacuare a gunoiului, structura de rezistență, fațadele și, desigur, acoperișul.

Chiar dacă nu folosești direct terasa sau nu urci cu liftul, acestea fac parte din imobil și trebuie întreținute din contribuțiile tuturor. În același mod, locatarii de la ultimele etaje sunt obligați să participe la reparațiile efectuate în subsol, chiar dacă nu coboară niciodată acolo.

Cum se calculează cheltuielile

Distribuirea costurilor nu se face după principiul „cine folosește plătește”, ci în funcție de cota-parte indiviză de proprietate pe care fiecare locatar o deține. Aceasta este înscrisă în cartea funciară sau, în unele cazuri, direct în actul de proprietate.

Mai exact, cheltuielile comune se stabilesc în raport cu suprafața apartamentului fiecărui proprietar raportată la suprafața totală a imobilului. Astfel, un apartament mai mare va suporta o contribuție mai ridicată la fondul de reparații decât unul mai mic.

Legea impune ca fiecare asociație de proprietari să aprobe un fond de reparații anual, destinat exclusiv întreținerii și îmbunătățirii părților comune. Acesta se stabilește în funcție de necesitățile imobilului și se constituie prin contribuția fiecărui proprietar, proporțional cu cota sa indiviză.