Din istorie culese: Rădăcinile necreștine ale Crăciunului. Lucruri surprinzătoare despre Nașterea Domnului

Atunci când ne adunăm în jurul bradului de Crăciun luăm parte la tradiții care datează de mii de ani cu mult timp înainte de apariția creștinismului.

Tradițiile păgâne, sau necreștine, apar în această sărbătoare iubită de iarnă, o consecință a faptului că liderii bisericii timpurii au îmbinat celebrarea Nașterii lui Iisus cu festivalurile preexistente de la mijlocul iernii. De atunci, tradițiile de Crăciun s-au deformat de-a lungul timpului, ajungând la starea lor actuală cu puțin mai mult de un secol în urmă.

1. Primii creștini aveau o slăbiciune pentru păgâni

Este o greșeală să spunem că tradițiile noastre moderne de Crăciun provin direct din păgânismul precreștin, a declarat Ronald Hutton, un istoric de la Universitatea Bristol din Marea Britanie. Cu toate acestea, ar fi la fel de greșit să crezi că Crăciunul este un fenomen modern.

Pe măsură ce creștinii și-au răspândit religia în Europa în primele secole d.Hr., au dat peste oameni care trăiau după o varietate de credințe religioase locale și regionale. Misionarii creștini au grupat toți acești oameni sub termenul generic de „păgân”, a declarat Philip Shaw, care cercetează limbile germanice timpurii și engleza veche la Universitatea Leicester din Marea Britanie.

Termenul este legat de cuvântul latin care înseamnă „câmp”, a declarat Shaw. Legătura lingvistică are sens, a spus el, deoarece creștinismul european timpuriu a fost un fenomen urban, în timp ce păgânismul a persistat mai mult timp în zonele rustice. Primii creștini au vrut să-i convertească pe păgâni, a spus Shaw, dar au fost, de asemenea, fascinați de tradițiile lor.

Tradițiile păgâne au rămas chiar și atunci când creștinismul s-a impus

„Creștinii din acea perioadă sunt destul de interesați de păgânism. Este în mod evident ceva ce ei cred că este un lucru rău, dar este, de asemenea, ceva ce cred că merită să fie amintit. Este ceea ce au făcut strămoșii lor”.

Poate că acesta este motivul pentru care tradițiile păgâne au rămas chiar și atunci când creștinismul s-a impus. Bradul de Crăciun este o invenție germană din secolul al XVII-lea, a declarat Hutton de la Universitatea din Bristol pentru LiveScience.

Moș Crăciun modern este un descendent direct al lui Moș Crăciun din Anglia, care nu a fost inițial un furnizor de cadouri. Cu toate acestea, Moș Crăciun și celelalte variante europene ale sale sunt întruchipări moderne ale vechilor idei păgâne despre spiritele care călătoreau pe cer în mijlocul iernii, a mai spus Hutton.

Cu toții ne dorim acea strălucire caldă de Crăciun

Dar, totuși, de ce această fixație pe petrecerea în mijlocul iernii? Potrivit istoricilor, este un moment firesc pentru o sărbătoare. Într-o societate agricolă, munca de recoltare s-a încheiat pentru anul respectiv și nu mai este nimic de făcut pe câmp.

„Este o perioadă în care ai timp să te dedici vieții religioase. Dar, de asemenea, este o perioadă în care, sincer, toată lumea are nevoie de înveselire. Zilele întunecate care culminează cu cea mai scurtă zi din an – solstițiul de iarnă – ar putea fi luminate cu sărbători și decorațiuni, a adăugat cercetătorul Hutton. Stephen Nissenbaum, autorul cărții „The Battle for Christmas” (Vintage, 1997), finalistă a Premiului Pulitzer, a fost de acord.

3. Biserica a fost lentă în a îmbrățișa Crăciunul

În ciuda răspândirii creștinismului, sărbătorile de la mijlocul iernii nu au devenit Crăciunul timp de sute de ani. Biblia nu face nicio referire la momentul în care s-a născut Iisus, ceea ce nu a fost o problemă pentru primii creștini.
Nu le-a trecut niciodată prin cap că trebuie să sărbătorească ziua lui de naștere”, a precizat laureatul premiului Pulitzer, Stephen Nissenbaum.

Fără nicio directivă biblică în acest sens și fără nicio mențiune în Evanghelii cu privire la data corectă, abia în secolul al IV-lea liderii bisericii din Roma au îmbrățișat această sărbătoare. În acest moment, a spus Nissenbaum, mulți oameni s-au îndreptat către o credință pe care Biserica o considera eretică: că Iisus nu a existat niciodată ca om, ci ca un fel de entitate spirituală.

„Dacă vreți să arătați că Iisus a fost o ființă umană reală, la fel ca orice altă ființă umană, nu doar cineva care a apărut ca o hologramă, atunci ce mod mai bun de a ne gândi la faptul că s-a născut într-un mod uman normal și umil decât să îi sărbătorim nașterea?”. a spus Nissenbaum.

Festivalurile de la mijlocul iernii, cu rădăcinile lor păgâne, erau deja sărbătorite pe scară largă, a spus Nissenbaum. Iar data se potrivea în mod plăcut din punct de vedere filozofic cu festivalurile care celebrează prelungirea zilelor după solstițiul de iarnă.

4. Puritanii urau această sărbătoare

Dar dacă Biserica Catolică a ajuns treptat să îmbrățișeze Crăciunul, Reforma Protestantă a dat o bună lovitură în bărbie sărbătorii. În secolul al XVI-lea, Crăciunul a devenit o victimă a acestei schisme bisericești, protestanții cu vederi reformiste considerându-l puțin mai bun decât păgânismul, a spus Nissenbaum.

Probabil că acest lucru a avut legătură cu „modul gălăgios, zgomotos și, uneori, bășcălios” în care era sărbătorit Crăciunul, a adăugat el. În Anglia, în timpul lui Oliver Cromwell, Crăciunul și alte zile ale sfinților au fost interzise, iar în Noua Anglie a fost ilegal să se sărbătorească Crăciunul timp de aproximativ 25 de ani în anii 1600.

5. Cadourile sunt o tradiție nouă (și surprinzător de controversată)

În timp ce oferirea de cadouri poate părea inextricabil legată de Crăciun, pe vremuri, oamenii așteptau cu nerăbdare să deschidă cadourile de Anul Nou.

„Erau o binecuvântare pentru oameni, pentru a-i face să se simtă bine la final de an”, a spus Hutton. Abia în epoca victoriană din anii 1800, oferirea cadourilor s-a mutat la Crăciun. Potrivit Royal Collection, copiii reginei Victoria au primit cadouri în Ajunul Crăciunului din 1850, inclusiv o sabie și o armură.

În 1841, Victoria i-a dăruit soțului ei, prințul Albert, un portret în miniatură cu ea când avea 7 ani; în 1859, i-a dăruit o carte de poezii de Alfred, Lord Tennyson. Toate aceste daruri, împreună cu îmbrățișarea seculară a Crăciunului, au scos din sărite unele grupuri religioase.

Consumerismul de Crăciun pare, pentru unii, să contrazică scopul religios de a sărbători nașterea lui Iisus Hristos. Într-un fel, a spus Nissenbaum, cheltuielile excesive sunt echivalentul modern al desfătării și beției care îi făceau pe puritani să se încrunte.