Dan Puric, unul dintre cei mai respectați și îndrăgiți actori și regizori de teatru din România, în vârstă de 63 de ani, și-a lăsat sufletul deschis și a povestit despre două dintre cele mai grele momente din viața lui. Pe deoparte regizorul și-a amintit înspâimântat, încă, despre momentul în care a fost la un pas de moarte și pe de altă parte, același Dan Puric, a povestit despre dureroasa trecerea în neființă a mamei sale și cum el i-a fost alături până în ultima clipă.
Așa cum povestește Dan Puric, până și în momentele acestea se întreabă cum de nu a murit atunci când, la pescuit fiind, firele de la undiță i-au trecut prin firele de înaltă tensiune și a fost vorba doar de o minune, doar o minune l-a salvat. „De pe baltă”, așa cum spun pescarii, a fost transportat la secția de primiri urgențe a spitalului din Nehoiu unde, spre norocul lui, tocmai venise un medic din Afganistan specializat pe arsuri, el fiind cel care i-a acordat primul ajutor.
„M-am electrocutat la 20.000 de volți în 2014. Știam că mor, a zis medicul că sunt un caz la miliarde că nu am murit. Mirosea a carne arsă. M-am dus acolo la urgență și acuma lucrează Dumnezeu. De două zile venise un specialist din Afganistan pe arsuri, la Nehoiu. Nu aveau iod, un bolnav mi-a dat iodul lui.
Am întors capul și am văzut policlinica unde a fost mama doctoriță, cabinetul ei, când aveam 6 ani și o strigam. Priveam geamul și aveam sentimentul că mă privește mama și eu știam că mor. Nu aveai cum, adică poți să faci un infarct după toate acestea, e ceva cumplit. Am trecut prin moarte, simțeam o lumină, simțeam o protecție care venea ca o mângâiere, adică chiar și moartea îmi era senină, în schimb când a murit mama am simțit că pleacă totul din mine”, a mărturisit Dan Puric în cadrul podcastului „Fain &Simplu” cu Mihai Morar.
În cadrul aceluiași interviu, Dan Puric a povestit despre ultimele clipe petrecute alături de mama lui, de care a avut grijă până în ultima clipă. Povestea este absolut dramatică, regizorul povestește că odată cu plecare mamei lui a plecat o parte din el.
„Când a plecat mama, am simțit că pleacă totul din mine. Am repetat întotdeauna, eu am stat lângă ea, săraca, a avut un cancer, un sarcom. Operată, a mers bine! În ultima lună a fost în agonie totală. Dormeam cu ea în pat, pentru că eu aveam grijă, eu o spălam, și la un moment dat mi-a zis «dragul mamii, ai cu ce să te învelești?» Maternitatea era mai mare decât moartea. Cu trei zile înainte să cadă, s-a sculat brusc, perfect sănătoasă, și am început să râdem și nu-mi venea să cred. A început să spună: «eu mă duc, dragul mamii, că e clar că mă duc », dar ea avea un tonus extraordinar. Și eu știi ce-mi dădeam seama în timp ce vorbea… ce mi-a zis tata, mare medic: «ai grijă că la oamenii cu astfel de boli – câteodată e o revenire pe ultimele două – trei zile, anunță moartea»”, își amintește Dan Puric.