De ce anestezia pentru o operatie banală poate deveni mortală. Cum acționează substanțele sedative
De ce anestezia pentru o operatie banală poate deveni mortală. Deși o minune a medicinei moderne care transformă operațiile dureroase în proceduri suportabile, anestezia nu este lipsită de riscuri.
Anestezia reprezintă un control medicamentos complex asupra sistemelor vitale ale organismului – respirator, cardiovascular și nervos – pentru a induce lipsa durerii (analgezie), a cunoștinței (narcotizarea) și relaxarea musculară (paralizia).
Deoarece implică manipularea funcțiilor vitale, ea este, prin definiție, o intervenție riscantă.
De ce anestezia pentru o operatie banală poate deveni mortală. Complicații care pun viața în pericol
În ciuda faptului că anestezia generală modernă este de peste 50 de ori mai sigură decât acum 50 de ani, există complicații care pun viața în pericol:
Alergiile: Acestea sunt rare, dar severe. Pacientul poate dezvolta o reacție alergică bruscă și violentă la substanțele anestezice, la relaxantele musculare sau la antibioticele folosite în timpul procedurii. Aceasta poate duce rapid la colaps cardiovascular și insuficiență respiratorie.
Probleme cardiovasculare și respiratorii: Anestezia deprimă sistemul nervos central, afectând reflexele normale. Există riscul de hipotensiune severă (scăderea tensiunii arteriale), aritmii cardiace sau insuficiență respiratorie, mai ales la pacienții cu comorbidități preexistente (boli de inimă, diabet, obezitate).
Hipertermia: O complicație genetică extrem de rară, dar fatală, declanșată de anumite anestezice volatile. Ea provoacă o creștere necontrolată a temperaturii corpului și o rigiditate musculară extremă.
Complicațiile post-operatorii
Unele efecte adverse sunt mai puțin periculoase, dar mai frecvente și afectează calitatea recuperării:
Greața și vărsăturile: Acestea sunt cele mai frecvente efecte secundare și pot afecta până la 30% dintre pacienți. Deși nu sunt letale, pot întârzia externarea și pot provoca disconfort major.
Tulburări cognitive: O preocupare majoră, în special la pacienții vârstnici. Aceasta se manifestă prin confuzie, probleme de memorie și dificultăți de concentrare, care pot persista zile sau chiar săptămâni după operație.
„Anesthetic awareness”: Extrem de rară (estimată la 1-2 cazuri la 1.000 de pacienți), această complicație apare atunci când pacientul este parțial conștient în timpul operației, dar incapabil să se miște sau să comunice. Este o experiență traumatizantă, prevenită strict prin monitorizare avansată.
Rolul antestezistului
Anestezistul este cel care evaluează riscurile unice ale pacientului (istoric medical, medicamente, stil de viață), adaptând protocolul anestezic. Pe tot parcursul intervenției, anestezistul monitorizează zeci de parametri vitali (EEG, saturația de oxigen, tensiunea arterială, ritmul cardiac), ajustând constant dozele pentru a menține pacientul la limita dintre conștiență și moarte.
Medicul anestezist este specialistul în resuscitare și primul care intervine în cazul oricărui colaps al sistemelor vitale.
Deși anestezia este, tehnic, o procedură periculoasă care induce o comă reversibilă, ea este administrată sub cele mai înalte standarde de siguranță din medicină.
Prin urmare, în cele mai multe cazuri, riscul de a dezvolta complicații grave sub anestezie este semnificativ mai mic decât riscul asociat cu operația chirurgicală însăși.
De ce se moare de la anestezie
Un colaps păoate apărea atunci când intervenția farmacologică asupra corpului depășește limita de toleranță a organismului, ducând la colapsul sistemelor vitale.
Iată principalele mecanisme prin care se poate ajunge la deces în urma complicațiilor anestezice:
Colapsul cardiovascular – inima se oprește
Acesta este cel mai frecvent mecanism de deces legat de medicamentele anestezice.
Multe anestezice (în special cele folosite pentru inducție) acționează ca vasodilatatoare puternice, relaxând pereții vaselor de sânge. Acest lucru determină o scădere bruscă și dramatică a tensiunii arteriale (hipotensiune).
Dacă organismul (sau medicul anestezist) nu poate compensa rapid această scădere, inima nu mai primește suficient sânge pentru a iriga organele vitale (creier, rinichi, chiar și inima însăși), ducând la șoc și, în cele din urmă, la stop cardiac.
O alergie severă și bruscă la un medicament (anestezic, relaxant muscular, antibiotic) eliberează o cascadă de substanțe chimice care provoacă colaps circulator imediat, oprirea inimii și umflarea căilor respiratorii.
Eșecul respirator -asfixia
Anestezia generală inhibă complet reflexele naturale de protecție ale corpului, ceea ce, în cazuri rare, poate fi fatal.
Cel mai mare risc apare dacă pacientul nu a respectat perioada de post (fasting) pre-operator. Medicamentele anestezice relaxează mușchii, inclusiv sfincterul esofagian. Dacă pacientul vomită sub anestezie, conținutul acid al stomacului poate fi aspirat direct în plămâni, provocând o pneumonie de aspirație severă și, rapid, insuficiență respiratorie acută (asfixie chimică).
Medicamentele relaxante musculare (folosite pentru a facilita operația) pot paraliza mușchii respiratori.
Deși anestezistul preia respirația pacientului printr-un aparat (ventilație mecanică), erorile de intubație, problemele de echipament sau reacțiile neașteptate pot duce la oprirea oxigenării (hipoxie), iar lipsa oxigenului la creier și inimă poate fi fatală în doar câteva minute.
În esență, decesul din cauza anesteziei se produce atunci când medicamentele perturbă într-o măsură ireversibilă cele două sisteme vitale (circulația și respirația), iar organismul, asistat de medicul anestezist, nu reușește să restabilească echilibrul.
