DIICOT respinge proiectul care dezincriminează deținerea de droguri pentru consum propriu în România: Nu definește „consumul propriu” și nu stabilește niciun prag cantitativ
DIICOT a transmis aseară, într-un comunicat, că proiectul legislativ care dezincriminează deţinerea de droguri pentru consum propriu nu poate fi susţinut, nici în forma iniţiatorului, nici prin amendamente punctuale.
”Viciile sale nu ţin de redactare, ci de concepţie: proiectul renunţă la răspunsul penal fără să instituie vreun criteriu care să separe consumatorul de traficant, transferă calificarea faptei de la procuror la agentul de poliţie, sancţionează cu amenzi de câteva sute de lei fapte pe care convenţiile la care România este parte obligă statul să le incrimineze şi deschide traficanţilor mai multe căi de a scăpa de răspunderea penală”, susţin procurorii.
DIICOT a transmis, luni, o serie de observaţii privind propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, precum şi pentru modificarea art. 271 din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României.
Propunerea legislativă a fost înregistrată la Senat, ca primă Cameră sesizată, în 5 octombrie, iniţiatorii solicitând dezbaterea în procedură de urgenţă.
„Propunerea legislativă nu poate fi susţinută, nici în forma iniţiatorului, nici prin amendamente punctuale. Viciile sale nu ţin de redactare, ci de concepţie: proiectul renunţă la răspunsul penal fără să instituie vreun criteriu care să separe consumatorul de traficant, transferă calificarea faptei de la procuror la agentul de poliţie, sancţionează cu amenzi de câteva sute de lei fapte pe care convenţiile la care România este parte obligă statul să le incrimineze şi deschide traficanţilor mai multe căi de a scăpa de răspunderea penală”, a arătat sursa citată.
Mai mult, au susţinut reprezentanţii DIICOT, expunerea de motive care însoţeşte proiectul este contrazisă, în puncte esenţiale, de propriile date şi de propriile anexe.
„În esenţă, propunerea: transformă în contravenţii operaţiunile prevăzute la art. 4 (cultivare, producere, fabricare, experimentare, extragere, preparare, transformare, cumpărare, deţinere) săvârşite pentru consum propriu, sancţionate cu amendă de la 1.000 la 1.500 lei pentru drogurile de risc, respectiv de la 1.500 la 3.000 lei pentru drogurile de mare risc; introduce la art. 3 alin. (3) şi (4), drept contravenţii, introducerea sau scoaterea din ţară, importul ori exportul de droguri «în vederea consumului propriu», sancţionate cu amendă de la 1.500 la 2.000 lei, respectiv de la 2.000 la 3.500 lei, excluzând totodată, printr-un nou alin.(4) al art. 271 din Codul vamal, aplicarea infracţiunii de contrabandă calificată; instituie o excepţie de la art. 5 pentru spaţiile de consum supravegheat din unităţile sanitare; înlocuieşte art. 19, abrogă art. 20, introduce art. 21¹ (procedura contravenţională), art. 17 alin.(5) şi art. 23 alin.(8); prin art. III, supune faptele anterioare regimului dezincriminării (art.4 C.p.), fără sancţionare contravenţională”, au arătat aceştia.
Proiectul nu defineşte „consumul propriu” şi nu stabileşte niciun prag cantitativ
Potrivit DIICOT, proiectul nu defineşte „consumul propriu” şi nu stabileşte niciun prag cantitativ, nici măcar orientativ, lucru recunoscut expres în expunerea de motive. Astfel, orice cantitate, oricât de mare, pentru care nu se dovedeşte destinaţia de trafic, se sancţionează cu amendă.
În plus, acelaşi act material (deţinerea ori introducerea în ţară a aceleiaşi cantităţi de droguri) va constitui, după caz, contravenţie sancţionată cu amendă sau infracţiune pedepsită cu închisoarea de la 3 la 10 ani, respectiv de la 5 la 15 ani, iar în cazul introducerii în ţară cu închisoarea de la 5 la 15 ani, respectiv de la 10 la 20 de ani, „în funcţie exclusiv de ceea ce reuşeşte să stabilească agentul constatator într-o procedură administrativă lipsită de mijloace de investigare”.
DIICOT a arătat că, în prezent, orice deţinere de droguri determină înregistrarea unei cauze penale, în care urmărirea penală este condusă şi controlată nemijlocit de procuror, care stabileşte încadrarea juridică, pe baza probelor administrate. Proiectul prevede că agentul constatator ridică drogurile, iar formaţiunea specializată aplică amenda.
„Prin urmare, procurorul ajunge să cunoască fapta numai dacă persoana împuternicită să aplice sancţiunea apreciază ea însăşi că fapta constituie infracţiune şi sesizează organul de urmărire penală, potrivit art. 30 alin.(1) din O.G. nr. 2/2001. Riscul nu este teoretic. Discreţia de a califica drept «consum propriu» o cantitate deţinută de un distribuitor stradal, urmată de achitarea a jumătate din minimul amenzii, creează o zonă de vulnerabilitate la presiuni şi corupţie, fără niciun mecanism de verificare ulterioară, cu atât mai mult cu cât, astfel cum se arată la pct. 3.5, sancţionarea contravenţională definitivă poate bloca o urmărire penală ulterioară”, au atras atenţia procurorii.
Breşă în piaţa transfrontalieră şi online
Ei au mai arătat că, prin prevederile proiectului, se deschide o breşă în piaţa transfrontalieră şi online.
„Cumpărătorul căruia drogurile comandate îi sunt expediate din alt stat prin colet săvârşeşte o introducere în ţară pe care o poate prezenta drept «import pentru consum propriu». În lipsa pragurilor, fiecare destinatar al unui flux de colete devine contravenient, cu o amendă achitabilă în 15 zile la jumătate din minim, în timp ce vânzătorul din străinătate nu are niciun contact cu jurisdicţia română”, a menţionat DIICOT.
Totodată, sursa citată a atenţionat că amenda achitată poate bloca urmărirea penală a traficantului, întrucât proiectul nu conţine nicio normă care să prevină acest efect, de exemplu imposibilitatea achitării amenzii înainte de verificarea destinaţiei drogurilor ori un mecanism de desfiinţare a procesului-verbal în cazul descoperirii ulterioare a traficului.
De asemenea, proiectul nu prevede nicio consecinţă pentru reiterare (consumatorul depistat de zece ori achită de zece ori jumătate din minim) şi nicio sancţiune complementară.
„Deşi proiectul revendică «modelul sănătăţii publice», nu leagă în niciun fel sancţiunea de tratament. Evaluarea este facultativă pentru adulţi – art.19 alin.(1), se efectuează numai cu consimţământul persoanei – alin.(3), includerea în program presupune acordul scris – alin.(4), iar refuzul ori abandonul nu produc nicio consecinţă. Mai mult, decizia de a trimite consumatorul la evaluare aparţine, potrivit noului art.19 alin.(1), «organului competent să aplice sancţiunea», adică ofiţerului ori agentului de poliţie din formaţiunea specializată”, a mai arătat DIICOT.
În legea actuală, instanţa poate dispune includerea într-un program terapeutic derulat în sistemul penitenciar a consumatorului condamnat la închisoare pentru orice altă infracţiune decât cea prevăzută la art.4 (art. 18). Noul art.18 restrânge această posibilitate la infracţiunile „prevăzute de prezenta lege”, scoţând din sfera ei consumatorii dependenţi condamnaţi pentru alte infracţiuni, frecvent patrimoniale, săvârşite pentru procurarea drogurilor.
„Noul art.4 sancţionează contravenţional, fără limită cantitativă, fabricarea, extragerea, prepararea şi transformarea de droguri, deci inclusiv amenajarea unor laboratoare improvizate de sinteză sau de extracţie cu solvenţi, cu riscuri de incendiu, explozie şi intoxicare pentru vecinătăţi, precum şi culturile de Cannabis de orice dimensiune, dacă nu se dovedeşte destinaţia comercială”, a menţionat sursa citată.
Proiectul îşi justifică necesitatea prin degrevarea DIICOT , dar mecanismul ales produce efectul invers
Potrivit DIICOT, proiectul îşi justifică necesitatea prin degrevarea DIICOT şi „redirecţionarea resurselor” către marele trafic, dar mecanismul ales produce efectul invers: aplicarea fiecărei amenzi revine ofiţerilor şi agenţilor din formaţiunile specializate antidrog ale Poliţiei Române – art.21¹ alin.(3), adică structurilor care lucrează, în calitate de poliţie judiciară, în cauzele de trafic.
Fiecare sancţiune necesită analize de laborator – art.21¹ alin.(4), astfel că sarcina laboratoarelor rămâne identică, iar judecătoriile vor prelua plângerile contravenţionale. Termenul de prescripţie de un an – art.21¹ alin.(6), raportat la durata medie de efectuare a analizelor de laborator, va conduce la prescrierea faptelor, deci la lipsa oricărei sancţiuni.
„Problema disproporţiei pentru introducerea în ţară a unor cantităţi mici, destinate exclusiv consumului propriu, este reală. Minimul special de 5 ani (droguri de risc), respectiv de 10 ani (droguri de mare risc), cumulat cu interdicţia suspendării sub supraveghere introdusă prin art. 15¹ (Legea nr. 58/2024) pentru art.3 alin.(2), restrânge sever instrumentele de individualizare la circumstanţele atenuante şi la cauzele legale de reducere a pedepsei, iar pentru drogurile de mare risc exclude suspendarea executării”, a adăugat sursa citată.
Potrivit DIICOT, proiectul „nu reduce traficul de droguri, ci oferă noi apărări traficanţilor; nu tratează consumatorul, ci îl lasă în afara oricărui circuit terapeutic; nu degrevează sistemul judiciar, ci mută aceeaşi muncă pe aceleaşi structuri, printr-o procedură mai complicată; nu respectă obligaţiile internaţionale ale României şi se sprijină pe o fundamentare contrazisă de propriile anexe”.
