Etichetele produselor alimentare sunt sursa esenţială de informare despre ce ne interesează să cumpărăm. De multe ori, poate că luăm de pe raft unele produse pentru că sunt la ofertă sau pentru că sunt promovate ca fiind sănătoase ori destinate copiilor, și nu mai verificăm eticheta.
Ingredientele sunt listate în ordinea descrescătoare a cantităţilor. Primele două-trei ingrediente contează cel mai mult, însă asta nu înseamnă că dacă celelalte sunt prezente în cantitate mai mică pot fi trecute cu vederea.
Când cumperi cereale pentru micul dejun, paste, pâine sau orice produs care are ca ingredient principal cerealele, verifică dacă ingredientele folosite în compoziţia produsului sunt integrale. Produsele din cereale integrale sunt surse mai bune de fibre și alți nutrienți importanți, cum ar fi vitaminele B, fier, acid folic, seleniu, potasiu și magneziu.
Cu alte cuvinte, este mai sănătos să mănânci pâine integrală decât pâine albă, careia îi lipsesc mulți nutrienți și, în plus, contribuie la îngrășare, conform doc.ro .
Atunci când primul ingredient este zahărul sau un înlocuitor, înseamnă că acesta este ingredientul care se găseşte în cea mai mare cantitate în produsul respectiv și este cel mai bine să îl pui la loc pe raft. Dar asta nu este tot. Uneori, producătorii împart îndulcitorul adăugat în mai multe tipuri, de exemplu, dextroză, fructoză, maltodextrină, glucoză, sirop de porumb etc.
Luate separat, se consideră că pot fi puse la finele listei, însă împreună pot depăşi catitatea ingredientului listat primul. Dacă, totuşi, optezi pentru un produs îndulcit, caută să alegi produse care conţin îndulcitori naturali.
Grăsimile hidrogenate şi parţial hidrogenate sunt surse de grăsimi trans, dăunătoare organismului uman, care nu au ce căuta mai ales în alimentaţia copiilor. Mai mult, grăsimile parţial hidrogenate sunt chiar mai periculoase decât cele hidrogenate, având efecte nedorite mai mari asupra vaselor de sânge.
Printre alimentele care conțin grăsimi hidrogenate se numără margarina și altele care conțin margarină (produse de patiserie, cornulețe din comerț, fursecuri din comerț etc.).
Copiii mai mici de un an îşi iau necesarul de sare din alimente integrale, fructe şi legume. După un an se poate adăuga sare în cantităţi mici și în alimentația lor. De aceea, e bine să nu li se dea celor mici produse din comerț până la vârsta de un an, deoarece pot avea atât zahăr, cât și sare.
Pe etichetele produselor alimentare sarea se poate regăsi sub diferite denumiri, de la „sare” până la orice altă denumire care conţine termenul „sodiu”. Aceşti compuşi chimici care au în denumire termenul de sodiu, pot fi chiar conservanţi sau alte tipuri de aditivi alimentari. Câteva exemple sunt: benzoatul de sodiu, nitritul de sodiu, nitratul de sodiu sau monoglutamatul de sodiu.
Nitritul de sodiu şi nitratul de sodiu, folosiţi în conservarea produselor din carne, sunt cunoscuți pentru potenţialul cancerigen, iar monoglutamatul de sodiu poate suprastimula celula nervoasă și produce oscilații ale tensiunii arteriale, printre altele.
Coloranţii artificiali se găsesc într-o varietate largă de alimente, multe dintre ele destinate copiilor, precum: cereale, bomboane, sucuri, snackuri. În lista de ingrediente pot apărea cu denumirea culorii lor sau sub formă de E şi numărul corespunzător substanței folosite. Atenţie la cei 6 coloranţi alimentari consideraţi a fi printre cei mai periculoşi: E102 (tartrazină), E104 (galben de quinoleină), E110 (galben auriu), E122 (carmoizină), E124 (roşu de coşenilă) şi E129 (roşu allura).