Un text adoptat cu o largă majoritate prevede că Europa renunță la gazele naturale din Rusia începând din toamna anului 2027. Acordul Parlamentului European nu prevede o interzicere totală a achiziţiilor de petrol şi combustibil nuclear ruseşti.
Parlamentul European a adoptat cu o largă majoritate acest text, care este necesar să obţină o ultimă undă verde a statelor membre ale Uniunii Europene (UE) – cu o majoritate calificată -, de obicei o formalitate, conform News.ro.
Abandonarea gazelor (naturtale) ruseşti este un mare succes al Uniunii Europene. Un gest cu adevărat istoric. De când a început războiul la scară mare (în februarie 2022), Uniunea Europeană a plătit peste 216 miliarde de euro pe energie fosilă rusească. Plătim în contonuare aproape 40 de milioane de euro pe zi (Rusiei) şi finanţăm în continuare masacrele din Ucraina, a declarat raportoarea textului Inese Vaidere, aleasă a Partidului Populare European (PPE, dreapa) din Letonia.
Textul prevede o interzicere treptată a achiziţionării de gaze naturale ruseşti, care urmează să se aplice cel mai târziu la 1 noiembrie 2027 contractelor de achiziţionare pe termen lung – cele mai sensibile, deoarece ele sunt încheiate uneori pe o perioadă de zeci de ani.
Penalităţi financiare ar putea să fie aplicate întreprinderilor care ocolesc această interdicţie.
În schimb, acordul nu prevede o interzicere totală a achiziţiilor de petrol şi de combustibil nuclear ruseşti, la care recurg în continuare multe state membre UE.
Comisia Europeană (CE) a optat în favoarea unei propuneri legislative şi nu în favoarea unor sancţiuni, deoarece aceasta poate fi adoptată cu o majoritate calificată a statelor membre UE, în loc de unanimitate.
Scopul este să ocolească vetourile Ungariei şi Slovaciei, două ţări considerate apropiate Moscovei şi care se opun aprig acestor măsuri.
Premierul ungar Viktor Orban a ameninţat, de altfel, să conteste planul în justiţie.
În hemicilu, eurodeputatul Thierry Mariani – un reputat prorus – de la grupul Patrioţilor (extremă dreapta), a denunţat marţi o ”ruptură istorică”, ”impusă (…) fără unanimitate şi cu preţul unor riscuri juridice majore la adresa statelor şi întreprinderilor”.