Extremism și populism în UE
Ideea că mișcările politice extremiste și populiste s-au înmulțit în Uniunea Europeană din cauza nemulțumirii populației față de partidele mainstream reprezintă o explicație simplistă. Nu contest enunțurile din această categorie, dar să nu confundăm efectul cu cauza. De când este omul alegător, unele partide s-au cocoțat pe frustrări, s-au adăpat din ele, au căpușat nemulțumirea pentru voturi, au traficat sentimente la ruletă.
În UE, vorbim despre o ruletă rusească, și am proprietatea termenilor. Nu se știe niciodată unde va izbucni un focar de inconștiență, dar cine învârte butoiașul cu gloanțe cunoaște bine teoria probabilităților. Iar în politica europeană nu există hazard. Doar calcule. Și trăim un război informațional care poate fi ultimul. Iar asta nu deoarece există riscul ca dictatorul de la Moscova să apese butonul nuclear. În mintea sa și a predecesorilor săi, valiza respectivă a fost detonată de mult, imediat după terminarea războiului și împărțirea Berlinului.
Nu este o coincidență că în ultimii 20 de ani s-au întărit în Estul Europei mișcări politice care pun sub semnul întrebării exercițiul democratic tradițional. Veți spune că Ceaușescu și toți șefii de stat ai Cortinei de Fier n-au trăit în Italia, Spania sau țările nordice. Așa este, dar planul sovietic miza pe răsturnarea ordinii întregului continent, mai ales după prăbușirea Zidului Berlinului și destrămarea URSS, văzută de Putin drept cea mai mare catastrofă geopolitică din toate timpurile.
Au fost și politicieni de calibru care au simțit ce urmează. Winston Churchill a văzut unde se îndreaptă controlul URSS și i-a trimis o telegramă lui Harry Truman la doar 4 zile după terminarea războiului, folosind sintagma „Cortina de fier”. Iar în 1946 spunea astfel, într-un discurs susținut în SUA: „de la Stettin la Marea Baltică, de la Trieste la Marea Adriatică s-a pogorât o Cortină de Fier asupra continentului. În spatele ei au rămas toate capitalele din vechile state ale Europei Centrale și de Est – Varșovia, Berlin, Praga, Viena, Budapesta, Belgrad, București și Sofia”. A pledat, firește, pentru susținerea drepturilor omului în aceste state tragice, fiind conștient că influența sovietică poate fi contracarată eficient doar cu SUA în rol principal.
…Și exact aici ne găsim, pentru că americanii și, în ultimii ani, într-un final, Uniunea Europeană, au simțit pericolul extrem. Iar după invadarea Peninsulei Crimeea, zarurile fuseseră aruncate. Doar că SUA e mai departe, iar Europa, care a rupt lanțul gazului rusesc, e chiar în coasta Kremlinului. Prin urmare, Kremlinul a pus tunurile dezinformării pe tot ce are antenă la Bruxelles.
Fără îndoială că UE nu este condusă de laureați Nobel pentru Economie. Dar perfecțiunea nu există decât la Iisus Hristos. A amăgi, însă, oamenii că UE îi minte, îi fură, îi nenorocește, este o crimă împotriva sufletului bătrânului continent. Totul se învârte în jurul resurselor de energie pe care Rusia le vărsa acum puțini ani către UE, ținând-o în șah. Cine crede că Moscova se poate înhăma cu bunăstarea a 500 de milioane de europeni este naiv. Dar Moscova se poate, însă, înhăma cu bunăstarea liderilor politicile care-i susține, îi plătește pentru a demola Eurosistemul. A făcut-o și o face în continuare. Iar acești oamenii sunt complici la crimă.
De cealaltă parte a baricadei sunt oamenii cu scaun la cap, care știu că în 17 ani, România a încasat de la UE peste 90 de miliarde de euro. Acestea sunt cifre, fapte, proiecte. Numai niște nebuni ar fi în stare să dea cu piciorul dezvoltării acestei țări. Doar că românii nu sunt nici nebuni și nici prosti, au mintea la ei și sunt convins ca vor acționa și vota în consecință!
