Fosta cale ferată cu cremalieră intră în circuitul turistic. Povestea celor 10 kilometri de traseu spectaculos pe unde era cărat cărbunele

Fosta cale ferată cu cremalieră intră în circuitul turistic. Este vorba despre fostul traseu feroviar ce trece, prin pădure, pe deasupra Drumul Național 68 Hațeg-Caransebeș.

Acesta a fost transformat într-o potecă ce poate fi folosită de turiști, pe jos sau cu bicicleta. Vegetația a fost defrișată, iar din loc în loc, gropile au fost acoperite cu pietriș.

Bornele kilometrice ale fostei căi ferate au lăsat locul bornelor din andezit, împodobite cu sculpturi, de pe Via Transilvanica.

Fosta cale ferată cu cremalieră intră în circuitul turistic. Pe aici circulau mocănițele cu roți zimțate

Turiștii pot vedea locurile prin care treceau mocănițele (locomotivele cu aburi), dotate suplimentar cu un sistem de roți zimțate, care se conecta la instalația cremalierei, pentru a putea străbate urcușul și coborâșul trecătoarei dintre Transilvania și Banat.

De asemenea, la limita județelor Hunedoara și Caraș Severin, se află rămășițele haltei Porțile de Fier ale Transilvaniei.

Trecătoarea dintre Banat și Ardeal este traversată de drumul național Hațeg-Caransebeș, iar versanții din împrejurimile sale sunt acoperiți de păduri vaste.

Cale ferată cu cremalieră pe o distanță de 10 km. Traseul nu putea fi altfel străbătut

Calea ferată Subcetate-Caransebeș, care traversa Porțile de Fier ale Transilvaniei, a fost construită în primii ani ai secolului XX pentru a lega Ţara Haţegului şi bazinul carbonifer al Văii Jiului de centrul metalurgic de la Reşiţa şi de prima cale ferată a cărbunelui din Banat, Oraviţa-Baziaş, construită la mijlocul secolului al XIX-lea.

Din cauza declivităţii mari a traseului, pe o porţiune de aproape 10 km, care porneşte din apropierea satului Bouţari (Caraş-Severin), traversează „Porţile de Fier ale Transilvaniei“ şi coboară în depresiunea Haţegului, la Sarmizegetusa, calea ferată a fost dotată cu cremalieră.

Tronsonul cu cremalieră a fost închis în anul 1978, după şapte decenii de la inaugurare, iar locomotivele speciale au fost retrase în depourile din Petroşani şi Subcetate, unele dispărând, cu timpul.

Până în anul 2012, și celelalte sectoare ale căii ferate au fost dezafectate. Au rămas fostele gări și câteva porțiuni de cale ferată, pe care trenurile nu mai circulă.

Ce este cremaliera

Invenţia aparţine unui inginer elveţian, Roman Abt, şi a fost lansată în anul 1882, constând în două sau trei lame metalice dinţate, alăturate, montate în axul căii şi ai căror dinţi sunt decalaţi. Fiecărei lame dinţate îi corespunde o roată dinţată a mecanismului locomotivei, astfel încât angrenarea este continuă şi mult mai lină.

Pe aceste linii dotate cu cremalieră s-au utilizat aproape exclusiv locomotive cu aderenţă mixtă, cu două mecanisme motoare distincte, roţile motoare de simplă aderenţă fiind acţionate de un mecanism exterior, iar cele dinţate de unul interior, distinct.

În anul 1908 a fost construită de Wiener Lokomotivfabriks AG, Floridsdorf, o serie de 7 locomotive, special pentru linia Caransebeş – Subcetate.

Pe porţiunea cu cremalieră, viteza comercială a trenurilor de marfă era de 12 km/h, cea a trenurilor de persoane de 8 km/h, iar tonajele trenurilor erau reduse – 150 tf pentru trenurile de marfă şi 50-70 tf pentru trenurile de persoane.

Sistemul adoptat reducea mult din capacitatea de transport a secţiei, ceea ce a determinat pe mai mulţi specialişti feroviari să-1 considere inoportun. Reputatul inginer M. Tudoran a calificat de aceea soluţia adoptată în anul 1908 drept o aberaţie tehnică şi în anul 1941 a propus renunţarea la acest tip de cale ferată, în favoarea unei variante ocolitoare a cumpenei de ape, pentru a se desfiinţa porţiunea cu cremalieră, lucru ce nu a mai fost realizat, deoarece soluţia a fost considerată nerentabilă.