Înalta Curte de Casație și Justiție a dat în judecată Guvernul și Ministerul Finanțelor după decizia de a nu achita drepturile salariale restante câștigate în instanță. Magistrații reclamă că Executivul „a adoptat adoptat măsuri cu efect de restrângere și afectare a drepturilor judecătorilor în mod constant și sistematic”.
La rândul său, premierul Ilie Bolojan a afirmat că responsabilitatea nu aparține Guvernului și a invocat constrângerile bugetare.
„Guvernul a promovat un buget, acest buget a fost amendat în Parlament și, indiferent de sentința care va fi dată, dar poate va fi dată cum au fost date și celelalte în zona de salarizare a magistraților, ea nu poate fi pusă în aplicare, pentru că nu Guvernul a definitivat proiectul de buget, ci Parlamentul României. Era binevenită o mai mare atenție când declanșezi astfel de acțiuni”, a spus Bolojan la Digi24.
Premierul a adăugat că situația ține de „suportabilitatea bugetară și socială”, în condițiile în care statul trebuie să achite sume „care vin istoric din spate”.
„Când nu ai bani suficienți și trebuie achitate niște sume care vin istoric din spate, în situații de criză, personal cred că ai drept moral să te gândești la anumite eșalonări”, a mai declarat Ilie Bolojan.
Statul trebuie să le plătească magistraților 2 miliarde de euro, cu titlu de restanțe salariale, în urma valului de procese din ultimii ani, banii fiind plătiți în tranșe.
„Înalta Curte de Casație și Justiție a luat act cu îngrijorare de atitudinea Guvernului României, care în mod constant și sistematic a adoptat măsuri cu efect de restrângere și afectare a drepturilor judecătorilor, începând cu intervențiile asupra regimului pensiilor și continuând, în prezent, cu ignorarea obligațiilor legale de executare a hotărârilor judecătorești definitive. Această evoluție nu este una izolată. Ea reflectă o practică ce ridică serioase semne de întrebare cu privire la respectarea principiilor statului de drept.
Executarea hotărârilor judecătorești nu este opțională. Executarea nu poate fi amânată, reinterpretată sau făcută discreționar.
Atunci când obligațiile stabilite prin hotărâri definitive sunt, în mod repetat, supuse unor mecanisme de reeșalonare unilaterală, prin care statul, în calitate de debitor, își arogă dreptul de a decide singur când și cum își execută propriile obligații, vorbim despre un comportament incompatibil cu ordinea juridică”, transmite ÎCCJ.
Înalta Curte mai spune că drepturile recunoscute prin hotărâri judecătorești reprezintă creanțe certe, protejate ca bunuri, iar „amânarea repetată a executării acestora, pe perioade extinse, afectează direct dreptul de proprietate și subminează securitatea juridică”.
„Instanţa supremă, în calitatea sa de ordonator principal de credite pentru instanțele judecătorești, nu poate accepta ca hotărârile pronunțate de instanțe să fie tratate ca simple opțiuni. Respectarea lor este o obligație constituțională și internațională a statului român“, adaugă ICCJ.
„În măsura în care Guvernul și Ministrul finanțelor vor asigura resursele necesare stingerii obligațiilor legale acțiunea se va stinge. În cazul actelor administrației publice centrale, competența aparține Curlilor de apel”, a declarat pentru HotNews purtătorul de cuvânt al ICCJ, Victor Alistar.
În cererea de chemare în judecată, depusă la Curtea de Apel Bucureşti, Sectia de contencios administrativ şi fiscal, Înalta Curte de Casație și Justiție solicită „să se dispună pe cale judecătorească”:
1. obligarea pârâților la punerea la dispoziția reclamantei a tuturor fondurilor necesare pentru plata drepturilor salariale restante ale magistraților, prevăzute în titluri executorii, scadente în anul 2026;
2. emiterea actelor administrative şi efectuarea tuturor demersurilor bugetare necesare pentru includerea/alocarea integrală a sumelor solicitate necesare achitării drepturilor salariale restante prevăzute în titluri executorii, scadente în anul 2026, inclusiv prin rectificare bugetară, dacă este cazul;
3. stabilirea prin dispozitiv a unui termen de executare de maxim 10 zile precum şi a amenzii prevăzute la art. 24 alin. (2) din Legea nr. 544/2004, respectiv amenda în cuantum de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, în sarcina persoanelor responsabile, respectiv ministrul Finanțelor şi prim-ministrul României, pentru neexecutarea obligației stabilite prin hotărârile judecătoreşti definitive, precum şi obligarea acestora la plata despăgubirilor pentru neexecutare;
4. aplicarea penalităţilor de 2% pe fiecare zi de întârziere.