Incredibila poveste a lui Dragoș Ciocoiu, vicecampion european paralimpic la jiu jitsu brazilian: „A fost nevoie să-mi adaptez nu doar stilul de viață”
Dragoș Ciocoiu, vicecampion european paralimpic la jiu jitsu brazilian, în vârstă de 37 de ani, are o poveste de viață incredibilă! După ce în urma unui accident petrecut pe străzile din București și-a pierdut piciorul drept, de la genunchi în jos, în loc să se demoralizeze, el și-a schimbat complet viața, determinat să se autodepășească. Gen Sport i-a scris recent povestea într-un material postat pe Instagram.
Astfel, într-un timp scurt, cu multă pasiune și muncă, Dragoș a devenit vicecampion european la jiu jitsu brazilian destinat atleților paralimpici.
El este antrenat de Silviu Tănase pe partea de condiție fizică (CrossFit) și de Bogdan Ungureanu pe partea de jiu jitsu, arată Gen Sport.
De ce jiu jitsu brazilian?
„După accidentul pe care l-am avut, am ajuns printr-o cunoștință care are o sală de CrossFit, la antrenorul care se ocupa de atleți din sporturi de echipă și de contact, Silviu Tănase.
Antrenorul meu a lucrat cu luptători de K1, printre care și frații Stoica, Andrei și Bogdan, l-a antrenat și pe Horia Tecău la un moment dat… și, antrenându-mă cu el pentru probleme de picioare, am aflat că unul dintre prietenii lui face BJJ de vreo 10 ani.”, a povestit sportivul pentru sursa citată.
Acesta povestește că a început să se antreneze cu Silviu Tănase, s-au împrietenit și apoi a început să vină la antrenamentele sale.
„Am început să mă antrenez cu el la un moment dat, ulterior ne-am împrietenit și, din vorbă în vorbă, mi-a arătat niște tehnici, i-am spus că mi-ar plăcea să vin la un antrenament să văd cum e. M-am apucat de un an și jumătate. Bogdan Ungureanu e unul dintre cei mai titrați practicanți de jiu jitsu brazilian din țară, singurul român care a reușit să ia medalie la Brasileiro, considerat cel mai mare concurs de jiu jitsu brazilian (BJJ) din lume.”, a adăugat acesta.
Dragoș Ciocoiu provine dintr-o familie de sportivi
Dragoș Ciocoiu povestește că provine dintr-o familie de sportivi, tatăl jucând fotbal la Steaua, în timp ce mama a fost jucătoare de volei.
„Ambii părinți au făcut sport. Tatăl meu a jucat fotbal la Steaua, era în grupă cu Anghel Iordănescu. Când juca, tata era poreclit „Stânca”, juca fundaș și era greu să treci de el. Mama a dus voleiul la un nivel mult mai mare, participând și la campionate mondiale, europene, fiind considerată una dintre cele mai mari jucătoare de volei ale României, având peste 500 de jocuri în Campionatul Național și peste 300 în naționala României.”, a povestit acesta pentru Gen Sport.
Cel mai emoționant moment al carierei
Sportivul român a mai vorbit și despre cel mai emoționant al carierei, cât și de medaliile sale.
„Cred că medalia de argint luată la Campionatul European. A fost primul turneu la care am participat doar cu paralimpici. Și vezi și pe ceilalți că sunt la fel ca tine, în special ucrainenii care vin după niște cauzai de război, rămași fără mâini, fără picioare (…). Atunci am pierdut, iar el, adversarul ucrainean, a luat aurul, eu argintul și cred că ne-am îmbrățișat de ne-am fi luat acasă.”, a mai povestit Dragoș Ciocoiu.
Mai mult, în 2025 a început să participe la competiții, urcând rapid în clasamentul oficial.
„Având în vedere că anul acesta e anul în care m-am apucat de competiții, prima competiție oficială la care am participat a fost în septembrie, la Campionatul Național al Spaniei, de la Benidorm, unde nu era secțiune de paralimpici și am zis să particip cu oameni normali doar ca să văd cum e un concurs. Apoi urma Campionatul European din Belgia. La categoria mea am reușit să iau medalia de argint, iar la categoria Open medalia de bronz.”, a explicat Dragoș.
Bronzul în Bangkok și Abu Dhabi, după ce a ajuns să reprezinte România la CM
„Ulterior, am primit o scrisoare din partea Federației Române de Arte Marțiale că am fost selectat să reprezint România la Campionatul Mondial din Thailanda, de la Bangkok, care a fost la începutul lunii noiembrie.
Acolo am reușit să iau medalia de bronz, iar apoi am plecat direct la Abu Dhabi, unde a fost Campionatul Mondial pe individual. Și acolo, la fel, am reușit… până la Abu Dhabi World Jiu-Jitsu Festival 202…, urmă să iau o medalie de bronz.”, a mai arătat sportivul.
Sacrificiile și beneficiile vieții de sportiv
Chiar dacă a ajuns să facă sport de performanță, Dragoș nu a renunțat la munca de birou. Astfel, trebuie să își împartă viața între antrenamente, muncă și recuperare.
„Sacrificiile sunt în toate aspectele vieții unui om, nu doar în cele ale unui om… pentru că trebuie să ai mult mai multă grijă la ce mănânci, la perioada de recuperare pe care ți-o iei, la somn.
A fost nevoie să-mi calibrez tot programul de mers la birou ca să pot să am timp să ajung câteodată dimineața, alteori seara la antrenamente, câteodată în weekend, când nu puteam ajunge în timpul săptămânii.”, a povestit el în interviu.
Totuși, spune că jiu jitsu i-a schimbat viața, l-a făcut mai calm și mai temperat.
„Cred că toți oamenii ar trebui să înțeleagă și să vadă în primul rând că este un sport care te provoacă atât fizic, cât și psihic, care îți împinge limitele și, în același timp, nu îți iei pumni în cap.
Te ajută să înveți să-ți dozezi efortul, te ajută psihic să ai o capacitate mult mai mare de a analiza situații dintr-un meci care, ulterior, te ajută în viața de zi cu zi să fii mult mai calm și mai temperat: de la trafic la ce se întâmplă la birou sau în relația cu colegii.”, a adăugat sportivul.
„Jiu jitsu a devenit cel mai incluziv sport dintre toate. Oamenii nu știu cât de greu este să te adaptezi la condiția ta, dar este foarte satisfăcător când reușești să nu o lași să te controleze.
Comunitatea de oameni care practică jiu jitsu e absolut incredibilă, în primul rând majoritatea oamenilor care practică jiu jitsu brazilian, tocmai pentru că e un sport de contact în care nu te lovești, vin oameni din toate domeniile (…). E ceva incredibil să te unești cu genul ăsta de oameni!”, a conchis Dragoș Ciocoiu interviul.
