NEWS

Istoria controversată a Crucii de pe Vârful Caraiman. Comuniștii au vrut să-i taie brațele și să-i pună stea în vârf

Istoria controversată a Crucii de pe Vârful Caraiman. Comuniștii au vrut să-i taie brațele și să-i pună stea în vârf

Pe 14 septembrie 1928, era fost inaugurată „Crucea Eroilor” de pe Vârful Caraiman (Munții Bucegi). Un monument închinat eroilor ceferiști căzuți în timpul Primului Război Mondial, construit între anii 1926-1928, din inițiativa Reginei Maria și a Regelui Ferdinand I. Istoria controversată a Crucii de pe Vârful Caraiman se învârte în special în jurul semnificației  acestui monument.

Însuşi numele sub care a rămas cunoscut în memoria colectivă acest simbol al arhitecturii şi tehnicii mondiale din prima jumătate a secolului XX dă naştere unei controverse. Studiind documentele de arhivă şi lucrările publicate de-a lungul celor 82 de ani care au trecut de la inaugurarea monumentului, cercetătorul descoperă nu mai puţin de trei titulaturi diferite.

Istoria controversată a Crucii de pe Vârful Caraiman. Informații puține în documentele vremii

Cel mai des întâlnit în documentele oficiale aflate în colecţiile Arhivelor Naţionale ale României e numele de „Monumentul Eroilor“, în timp ce în limbajul cotidian s-a păstrat, încă din anul 1933, titlul de „Crucea de pe Caraiman“.

O a treia variantă ce şi-a făcut loc în unele surse bibliografice secundare – „Crucea Eroilor Ceferişti“ – pare a fi fost generată de faptul că ridicarea monumentului a fost realizată prin eforturile lucrătorilor Direcţiei de Poduri din cadrul Direcţiei Generale C.F.R.

Din păcate, majoritatea publicaţiilor editate de-a lungul existenţei „Crucii“ nu au păstrat decât unele date vagi, legate strict de construcţia propriu-zisă a monumentului, fapt care a deschis calea spre un alt punct de controversă, legat de semnificaţia istorică a acestei opere de arhitectură.

Două Monumente ale Eroilor la Bușteni

Luând ca bază de pornire a cercetării înscrisul săpat în piatra plăcii comemorative, „Ridicatu-s-a acest monument întru slava şi memoria eroilor prahoveni căzuţi în Primul Război Mondial 1916-1918 pentru apărarea patriei – construit între anii 1926-1928“, cercetătorul se vede nevoit să considere credibile informaţiile păstrate în memoria colectivă, ce atribuie ideea realizării monumentului „Societăţii Cultul Eroilor“.

Aceasta funcţiona încă din anul 1919, sub denumirea iniţială de „Societatea pentru Mormintele Eroilor Căzuţi în Război“ şi sub înalta ocrotire a Prinţesei Maria, cea care avea să fie încoronată Regină a României, în octombrie 1922.

Studiind documentele din inventarul Direcției Judeţene a Arhivelor Naţionale Prahova şi coroborând informaţiile cu prevederile „Legii asupra regimului juridic al mormintelor de război din România“, reiese o nouă situaţie paradoxală: prezența pe teritoriul oraşului Buşteni a două „Monumente ale Eroilor“.

Iar cel de-al doilea „Monument al Eroilor“ este, de fapt, statuia existentă şi astăzi în piaţa din faţa Gării Buşteni, lucrare inaugurată la 9 septembrie 1928. Păstrată în memoria colectivă şi sub numele de „Monumentul Ultimei Grenade“, opera sculptorului Ion C. Dimitriu Bârlad (1890-1964) a fost ridicată în anul 1927, prin intermediul antreprenorului italian Carlo Costa.

Discrepanță între meniunile istorice ale Crucii

Astfel, deşi surprinzătoare la prima vedere, discrepanţa majoră între abundenţa menţiunilor despre ceremonia inaugurării statuii din Piaţa Gării şi lipsa oricăror menţiuni explicite despre cea a „Crucii de pe Caraiman“ plasează sub semnul îndoielii ipoteza inaugurării sale în data de 14 septembrie 1928, de „Ziua Sfintei Cruci“.

Pentru a spori şi mai mult misterul, majoritatea mărturiilor fotografice ce-au supravieţuit trecerii anilor redau o situaţie comparabilă cu silueta actuală a monumentului, fapt ce pune sub semnul întrebării afirmaţiile care susţin varianta construcţiei ulterioare a soclului din piatră şi plasarea iniţială a „Crucii“ direct pe stânca vârfului Caraiman.

Locanicii au ajutat la construcție și comuniştii au vrut să-i secţioneze braţele

Istoria a reţinut sprijinul acordat de fraţii Schiel, care au pus la dispoziţia constructorilor funicularul fabricii de hârtie din Buşteni. Cu ajutorul acestei instalaţii au fost transportate mare parte din elementele metalice necesare ridicării „Crucii“.

Comunitatea locală s-a implicat: locuitorii Buşteniului şi-au folosit atelajele şi animalele de povară pentru a urca până pe platoul Bucegilor restul materialelor necesare construcţiei soclului pe care se înalţă monumentul.

Neglijată aproape complet de-a lungul celei de-a doua jumătăţi a secolului XX, a fost ameninţată chiar cu dispariţia (spre sfârşitul deceniului patru al secolului trecut au existat chiar voci care au cerut secţionarea braţelor laterale ale monumentului şi montarea unei stele roşii în vârful coloanei metalice).

 

 

[email protected] Absolventă de Drept, dar atrasă iremediabil de jurnalism. Un drum lung, greu, dar întotdeauna frumos, fie că a fost vorba de jurnalism ... vezi toate articolele