Lecția talentatului domn Berlusconi

În ciuda expunerii mediatice colosale de care Silvio Berlusconi a beneficiat în urma numeroaselor scandaluri de toate felurile în centrul cărora s-a aflat, puțini știu cine a fost omul pornit să cucerească lumea vânzând aspiratoare.

Pentru unii, numele său era echivalentul circului, alții l-au văzut doar inventator al televiziunii de show și nu s-au dezlipit de ecrane. Microbiștii l-au adorat pentru că a salvat AC Milan, dar și-au aruncat televizoarele pe geam când Berlusconi i-a anunțat că a măritat-o la chinezi – le-au mai aruncat o dată când s-a vândut și Inter. Pasionații locali de politică i-au despicat în patru cele patru mandate de premier, „justițiarii” au renunțat la un moment dat să-i mai numere dosarele penale, „patrioții” l-au aplaudat când a jignit-o pe Merkel, bărbații trecuți de a doua tinerețe i-au invidiat cuceririle.

…Iar demnitarii europeni de top l-au privit mereu ca pe o curiozitate. Aveau de ce. Omul care a marcat politica unei țări unde nu sângele cald lipsește, făcea ceva ce nu mai făcea nimeni: arăta ce gândește. Nu puține sunt reuniunile șefilor de state la care a făcut figură aparte spunând exact ce-i trecea prin minte! Și nici gafele, după cum se știe, dar și abilitatea de a face din tupeul său fantastic o monedă de schimb a Italiei.

De câte ori l-am întâlnit în Parlamentul European, era înconjurat de jurnaliști. Aceștia aveau mereu „cărniță”, pentru că Berlusconi avea mereu știri. Și nu din acelea leșinate, ci știri de prima pagină. Și nu-i era peste mână să-și explice gesturile, adesea controversate. Însă și le asuma, cu bărbăție.

Schengen România: victoria unor combinații antieuropene

Orban persona non grata. Ce avem de pierdut?

Era un taifun, iar pentru a avea un dialog în contradictoriu cu el, trebuia să fii bine pregătit, să ai argumente. Puțini i-au rezistat, și n-au mai încercat.

L-am plăcut pe Berlusconi pentru că, în ciuda acceselor sale, a problemelor penale (unele infirmate de instanțe), într-o lume a cosmeticii politice avea curajul să spună ce gândește, și-a folosit influența pentru țara sa și nu s-a dezis de convingerile sale. Nu l-am plăcut deloc când și-a transmis bezele cu Putin, sfidând coaliția internațională care susține din toate forțele Ucraina. Am fost chiar dezgustat.

…Dar mi-a trecut. S-a prăpădit. De judecată se va ocupa Altcineva. Pentru Italia însă rămân doi autentici lideri de Dreapta a ultimilor 40 de ani, “Il Divo” – Giulio (Andreotti) și “Il Cavaliere” – Silvio (Berlusconi), atât de diferiți, însă atât de asumați de…. DREAPTA.