Mica localitate Ascoli Piceno, situată la poalele munților nu departe de San Benedetto del Tronto este, în multe privințe, asemeni oricărui orășel italian. Are două piețe mari în care localnicii urmăresc trecerea zilelor, dar, spre deosebire de alte zone, aici pavajul strălucește. Ziua, dar și noaptea!
Ca în multe alte orașe italiene, centrul a fost construit în perioada medievală. Și, la fel, e bine conservat. Dar dacă hoinăriți pe-aici, mai ales noaptea, veți observa o diferență majoră: Ascoli strălucește, scrie CNN Travel.
Ziua, clădirile și pavajele strălucesc în lumina soarelui. Iar noaptea strălucesc în lumina lunii, turnurile, porticurile și luminile stradale reflectându-se perfect pe jos și făcând centrul orașului să pară un miraj.
Totul se datorează faptului că stânca locală din Ascoli, din care este construit întregul centru istoric, este travertin: o piatră prețioasă, asemănătoare marmurei, care strălucește alb de os în soarele de la amiază, se înroșește cu apusul și strălucește sub luminile stradale de seară.
Astăzi, travertinul este scump. Dar clădirile din travertin și pavajul din Ascoli au fost făcute cu mult înainte ca acesta să devină un material ultraprețios. Multe dintre clădiri datează chiar din perioada romană.
Romanii nu au fost primii care s-au stabilit aici, spune Lella Palumbi, ghid turistic in Ascoli. Orașul a aparținut inițial picenilor, un trib străvechi al cărui teritoriu se întindea pe o mare parte a regiunii moderne Marche, de la Pesaro în nord până la Chieti, în Abruzzo modern. Ei sunt cei care au fondat orașul cu un secol înainte ca Roma să se nască.
Picenii au fost mari războinici, spune Palumbi, iar romanii, din ce în ce mai puternici, au căutat rapid să-l cucerească. A fost declanșat un război de un an, care a culminat cu capturarea localității Ascoli. Odată intrați, romanii au distrus orașul și au decis să-l reconstruiască de la zero.
„Așa a apărut travertinul Ascoli”, spune Palumbi.
O formă sedimentară de calcar, travertinul se formează atunci când izvoarele termale depun minerale de carbonat de calciu. Este foarte poros, aproape elastic chiar datorită organismelor externe precum algele, mușchiul, bacteriile și, adesea, fosilelor.