Marele incendiu care a distrus Bucureștiul. Momentul din care a început ”alinierea străzilor”
Marele incendiu care a distrus Bucureștiul s-a petrecut în anul 1804: a izbucnit pe 28 august și dost o ploaie zdravănă a reușit să îl domolească. După aceasta s-au luat primele măsuri de aliniere a străzilor orașului.
La 28 august 1804, în București izbucnea un puternic incendiu. Bucureștenii n-aveau la dispozitie decât găleti și donițe, cu care au tot cărat apă din Dâmbovița sau din fântâni, de la opt dimineața, până la nouă seara, cât a durat focul.
Marele incendiu care a distrus Bucureștiul într-o zi de duminică
O mărturie documentară descrie faptele in termeni foarte pitoresti: „Dumineca, la opt ceasuri din zi, s-au aprins targul de la spitaria din Salari, de la podu’ spiterului, si au ars targul tot pana la noua ceasuri de noapte. Si s-au mai potolit dand Dumnezeu si o ploaie, iar dupa arsura targului, tot intr-aceasta luna in treizeci, s-au aprins in deal la vii si o suma de clai de fan”.
Fireste, n-a fost acesta singurul incendiu care mistuia orasul, dar ne-au ramas putine descrierii ale unor asemenea nenorociri facute de martori oculari.
Se pare ca cel mai vechi foc consemnat in istoria Bucurestilor a fost pus. Asa cum povesteste Paul de Alep, care cunostea bine Tara Romaneasca, Sinan Pasa a dat foc orasului in 1595, numai pentru ca, odata cu restul, sa arda si curtea domneasca si sa nu mai aiba domnitorul adapost.
De atunci, incendiile s-au tot repetat, unele din neglijenta, altele din forta fulgerului si foarte multe puse cu dinadinsul de oameni rai.
Sunt consemnate incendii naprasnice in 1704, 1716, 1719, 1743, 1766, 1804, 1812, 1823 si inca multe altele, pe care nu le voi insira aici, zicand ca ajung aceste cateva exemple ca sa vada omul cat de dese si nimicitoare erau incendiile care faceau orasul scrum si cum asteptau oamenii neputinciosi in fata calamitatii.
Primele dotari
Foisoarele au costat 29.500 lei, alocandu-se fonduri si pentru baza materiala necesara stingerii incendiilor: 12 tulumbe, 12 perechi cai pentru tulumbe, 150 donite, 150 topoare, 130 cangi, 72 tulumbagii (cate 6 la fiecare tulumba), 24 sacagii cu 24 sacale, 360 oameni platiti anume ca sa ajute la stingerea focului.
Din pacate, au existat foisoare, tulumbe si cai, dar n-a fost organizare. Ca urmare, tot neputinciosi au stat bucurestenii in fata dezastrului care a picat in martie 1847 si a facut orasul scrum.
Vestea s-a raspandit in toata Europa si putem spune ca a fost atat de impresionanta, incat numeroase tari s-au simtit datoare sa ajute Bucurestii cu obolul lor.
