Mihai Șora a murit. Filosoful român avea 106 ani. A refuzat cetățenia franceză și a fost ministru al Învățământului

Mihai Șora, cunoscutul filosof și eseist român, a decedat sâmbătă, 25 februarie, la vârsta de 106 ani. Vestea tristă a fost dată pe pagina de Facebook a filosofului, de către soția sa, Luiza Palanciuc.

Mihai Șora a murit sâmbătă seara

„Iubitule, ai fost fericire pură: nu doar un om frumos, ci Frumusețea însăși”, îl descrie soția sa, Luiza Palanciuc, într-un ultim omagiu adus pe pagina reputatului scriitor.

„𝐌𝐢𝐡𝐚𝐢 𝐒̦𝐨𝐫𝐚 – 𝟕 𝐧𝐨𝐢𝐞𝐦𝐛𝐫𝐢𝐞 𝟏𝟗𝟏𝟔 – 𝟐𝟓 𝐟𝐞𝐛𝐫𝐮𝐚𝐫𝐢𝐞 𝟐𝟎𝟐𝟑

Iubitule, ai fost fericire pură: nu doar un om frumos, ci Frumusețea însăși, credința, nădejdea și dragostea, cum spune cuvântul apostolic. Și niciodată nu-ți voi fi îndeajuns de recunoscătoare pentru tot ce mi-ai dăruit timp de aproape două decenii. Tu m-ai scos de pe șinele destinului meu și m-ai legat ireversibil și armonios de al tău, cu o grație de care numai tu erai capabil și pe care nu mulți pământeni o pot cuprinde cu mintea sau cu inima.

Încă nu știu cum va arăta ziua de mâine, nici toate cele care vor urma. E dincolo de puterea mea de acceptare. Unii oameni ar trebui să trăiască veșnic – nu numai în Rai, unde, negreșit, tu vei sta, ci și pe punctul acesta albastru, boțul de apă și humă care plutește în spațiu și pe care opt miliarde de alte făpturi omenești – dar niciuna ca tine – conviețuiesc, se ceartă sau se iubesc, se războiesc ori își sunt – unele, altora – sprijin.
E frig fără tine, iubitule. Aziul, a transmis aceasta, însoțind mesajul trist cu un desen.

Mihai Șora, o viață dedicată filosofiei

Mihai Șora s-a născut pe 7 noiembrie 1916 în satul Ianova din județul Timiș, acolo unde a și studiat înainte să ajungă în București. Cunoscutul filosof a fost căsătorit de două ori și are trei copii din prima căsătorie.

Studiind filosofia la Universitatea din București, i-a avut ca profesori, printre alții, pe Nae Ionescu și Mircea Vulcănescu, iar la seminar l-a avut ca asistent, timp de trei ani, pe Mircea Eliade. Mihai Șora a obținut o bursă din partea Institutului Francez din București în 1938 (concomitent cu Eugène Ionesco). A părăsit Parisul aflat sub ocupație germană în 1940 și a ajuns în Grenoble, unde, sub îndrumarea lui Jacques Chevalier, a realizat o teză de doctorat despre opera lui Blaise Pascal.

Când intrarea germanilor în Paris a fost iminentă, soții Șora au plecat în sudul Franței și, după lungi peregrinări, s-au stabilit la Grenoble. Aici rămân până după eliberarea Franței, în 1944, fiind martori la ororile dictaturii hitleriste.

A refuzat cetățenia franceză

Între anii 1945 și 1948 activează ca cercetător la Centre national de la recherche scientifique din Paris. A debutat la Gallimard cu Du dialogue intérieur. Fragment d’une anthropologie métaphysique în anul 1947. Cartea a avut ecouri printre mari personalități filosofice franceze. A refuzat cetățenia franceză care i-a fost propusă imediat după apariția cărții la Gallimard.

În 1948 a plecat în România pentru a-și vedea părinții, însă autoritățile nu i-au permis să se întoarcă în Franța, acolo unde îl așteptau soția și cei doi copii. Ulterior, aceștia au fost nevoiți să îl urmeze. Forțat să stea în România după 1948, timp de 20 de ani nu a publicat nimic.

A lucrat ca referent de specialitate la Ministerul de Externe în perioada ministeriatului Anei Pauker (1948–1951), apoi ca șef de secție la Editura pentru Limbi Străine (1951–1954) și redactor-șef la Editura de Stat pentru Literatură și Artă (1954–1969), unde are meritul editorial de a fi fost fondatorul noii serii BPT (acronim pentru „Biblioteca Pentru Toți”). În urma publicării Antologiei poeziei interbelice, în care erau prezenți poeți ca Nichifor Crainic și Radu Gyr, foști deținuți politici, iar, din emigrație, Aron Cotruș, Ștefan Baciu și Horia Stamatu, este imediat înlăturat și trimis ca simplu redactor la Editura Enciclopedică.

Ministru al Învățământului în guvernul Petre Roman

După evenimentele din decembrie 1989, a fost ministru al învățământului în primul guvern Petre Roman (30 decembrie 1989–28 iunie 1990).

Afirmă că și-ar fi dat demisia din guvern în semn de protest față de mineriadele din 13–15 iunie 1990 și că ar fi refuzat să fie reconfirmat pe post în guvernul constituit după alegerile din mai, fapt contestat de Petre Roman. Andrei Pleșu, ministru al culturii la acel moment, a afirmat mai târziu că Roman l-a demis pe Șora, „între altele pentru că luase partea studenților”.

A fost căsătorit de două ori

Prima soție a lui Mihai Șora, scriitoarea Mariana Șora, a părăsit România la sfârșitul anilor ’70 și a murit la München, în Germania, în anul 2011, la vârsta de 94 de ani.

Mihai Șora s-a recăsătorit pe 19 iulie 2014, la vârsta de 98 de ani, cu scriitoarea Luiza Palanciuc-Șora, care i-a fost alături până astăzi. Mihai Șora este membru fondator al Grupului de Dialog Social, al Alianței Civice și al Societății Române de Fenomenologie.

Opera lui Mihai Șora:

Du dialogue intérieur: Fragment d’une anthropologie métaphysique, Gallimard, 1947
Sarea pământului, Editura Cartea Românească, 1978
A fi, a face, a avea, Editura Cartea Românească, 1985
Eu&tu&el&ea… sau dialogul generalizat, Editura Cartea Românească, 1990
Firul ierbii, Editura Scrisul Românesc, 1998
Câteva crochiuri și evocări, Editura Scrisul Românesc, 2000
Locuri comune, Editura Universalia, 2004
Clipa & timpul, Editura Paralela 45, 2005
Varia

Mai avem un viitor? România la început de mileniu – Mihai Șora în dialog cu Sorin Antohi, Editura Polirom, 2001
Despre toate și ceva în plus: de vorbă cu Leonid Dragomir, Editura Paralela 45, 2006
Mihail Șora – o filosofie a bucuriei și a speranței, de Leonid Dragomir, Editura Cartea Românească, 2009

Traduceri

Visările unui hoinar singuratic – Jean-Jacques Rousseau, Editura pentru Literatură Universală, 1968