Misterul morţii lui Lenin la doar 53 de ani. Patru atacuri cerebrale și o boală cu transmitere sexuală

Misterul morții lui Lenin nu a fost încă dezlegat. Faimosul revoluţionar rus şi fondator al URSS s-a stins din viață la 53 de ani și cauza directă a decesului nu a fost aflată nici până astăzi. Există mai multe teorii ale oamenilor de știință, iar una dintre ele este că Lenin ar fi murit, de fapt, de sifilis.

Într-una dintre ultimele fotografii, Lenin apare aşezat într-un scaun cu rotile, fără să îşi poată mişca braţele şi cu ochiul drept deschis într-un mod straniu, care trădează hemiplegia. Imaginea datează din vara anului 1923. Totul a început cu doi ani mai devreme, în 1921, se arată într-un articol publicat pe site-ul lemonde.fr.

Misterul morţii lui Lenin la doar 53 de ani. Atacuri cerebrale consecutive în ultimii ani de viață

La 51 de ani, suferind de dureri de cap şi insomnii, Lenin avea dificultăţi în a menţine ritmul obişnuit de lucru. Un alt semn îngrijorător: el, care totdeauna fusese un bun orator, avea uneori  probleme în a-şi găsi cuvintele.

În mai 1922, este victima primului accident vascular cerebral, în urma căruia îşi revine după câteva luni. În decembrie, este lovit de un al doilea atac cerebral care marchează finalul carierei sale politice şi, în acelaşi timp, îi paralizează partea dreaptă a trupului. În martie 1923, un al treilea atac cerebral îi fură posibilitatea de a articula cuvinte.

Istoria Palatului CEC. Construit pe locul unei mânăstiri, ar fi trebuit să fie Parlamentul României

Blocul Carlton, faimoasa construcție din București care s-a prăbușit la cutremurul din 1940. ”Un sinistru cavou…”

Lenin moare pe 21 ianuarie 1924, la vârsta de 53 de ani. Cauza directă a decesului nu a fost aflată nici până astăzi. Autopsia a arătat că accidentele vasculare cerebrale au fost provocate de o gravă ateroscleroză care îi afectase arterele cerebrale. În timpul autopsiei, unul dintre medicii săi a constatat că una dintre arterele sale scotea un sunet straniu, de parcă ar fi fost fosilizată.

Problemele indicau ultimul stadiu de sifilis

Moartea lui Lenin e cu atât mai bizară, cu cât liderul sovietic ducea o viaţă sănătoasă. Nu fuma şi interzicea oricui să aprindă o ţigară în prezenţa sa, făcea exerciţii fizice, bea alcool în cantităţi moderate şi nu era obez.

În 2004, trei medici israelieni au publicat un studiu în care îl diagnosticau pe Lenin. Pentru ei, problemele neurologice întâmpinate de Lenin către sfârşitul vieţii sale corespundeau ultimelor stadii ale sifilisului şi este posibil ca revoluţionarul să se fi tratat cu Salvarsan, un tratament cunoscut împotriva bolii la acea vreme şi care conţinea arsenic.

Cu toate acestea, misterul  a continuat să persiste, deoarece autorii studiului nu au putut veni cu dovezi grăitoare.

Într-un articol publicat anul acesta pe 18 februarie de revista Human Pathology, o echipă formată din trei medici a reluat investigaţia de la zero, plecând de la raportul făcut în urma autopsiei. Cercetătorii au ajuns la concluzia că degradarea observată la nivelul creierului lui Lenin seamănă cu ceea ce provoacă în general neurosifilisul. Cercetătorii subliniază totuşi că alte posibile simptome ale bolii nu au fost găsite în cadrul autopsiei. Din nou, misterul persistă.

Posibilitatea unei predispoziții genetice

În faţa acestei enigme, autorii studiului au început să cerceteze istoricul familiei. Printr-o coincidenţă curioasă, tatăl lui Lenin murise la vârsta de 54 de ani din cauza unui atac cerebral. Alţi trei fraţi şi surori ale lui Lenin au murit din cauza unor boli cardiovasculare. Nu cumva era o predispoziţie familială, genetică?

Pentru a-şi prezenta ideea, cercetătorii au publicat în 2011 un articol în care arată că o mutaţie genetică regăsită în cadrul anumitor familii provoacă o calcifiere arterială în cazul membrelor inferioare şi superioare.