Mulți refugiați ucraineni se întorc în țara lor. Devine aproape un fenomen, deși războiul e departe de a se fi terminat. Ce îi determină să renunțe la ”viața sigură” din UE ca să revină în zone de risc?
Pe măsură ce războiul intră în a șasea săptămână, numărul ucrainenilor care decid să nu își stabilească reședința în Uniunea Europeană este în creștere.
Sute de ucraineni, aproape în totalitate femei, copii și vârstnici, au stat luni seară la coada pentru trenul de noapte care duce la Kiev din Przemyśl, principalul centru de refugiați din sud-estul Poloniei, relatează Euronews.
Natalia, o ucraineancă în vârstă de 46 de ani, înfășurată într-o haină groasă și eșarfă revine în Zaporojia, după ce și-a lăsat fiul de 16 ani în orașul polonez Katowice.
„Principa mea grijă a fost să-mi scot copilul din Ucraina”, a spus ea pentru Euronews. „Am reușit, îl las să locuiască aici până la sfârșitul războiului și mă întorc la soțul și la mama mea.”, spune femeia.
Zaporojie, un oraș din sud-estul Ucrainei, a fost supus atacurilor în curs și bombardamentelor din partea forțelor ruse încă de la începutul invaziei. Orașul găzduiește cea mai mare centrală nucleară din Europa, al cărei bombardament la începutul lunii martie și izbucnirea unui incendiu a stârnit îngrijorarea că o potențială breșă a reactoarelor sale ar putea provoca un dezastru masiv.
Peste 3,9 milioane de ucraineni au fugit din țara de când Rusia a atacat acum mai bine de o lună, majoritatea îndreptându-se spre Polonia. Însă pentru Natalia, o diminuare a luptelor i-a deschis posibilitatea întoarcerii. Alternativa de a rămâne în străinătate devenea din ce în ce mai insuportabilă. Ea a spus că mulți dintre compatrioții ei simt același lucru.
„Mulți se întorc pentru că nu și-au găsit cazare, nu și-au găsit de lucru – nu a existat posibilitatea de a locui aici. Nu suntem bogați și nu ne-am propus să venim aici pentru o vacanță.”
„Acasă măcar putem trăi din propriile noastre resurse. Acasă este acasă ”, a subliniat Natalia.
Mulți ucraineni au spus că unul dintre motivele întoarcerii lor acasă a fost un amestec de îngrijorare față de membrii familiei și lipsa de securitate în locurile lor de refugiu.
Yuri, un profesor de drept în vârstă de 71 de ani, a declarat că a decis să se întoarcă la Kiev din cauza mamei sale în vârstă, care se afla singură în capitală.
„Este o problemă pe care trebuie să o rezolv. Dar am și prietenii mei acolo, cărțile mele, computerul meu. Mă simt mai stabil acolo.”
Dar nu toată lumea se întoarce definitiv în Ucraina. Unii sunt doar pe drum pentru a-i lua pe alții – fie membri ai familiei sau animale de companie – pentru a-i putea duce în siguranță.
Marina, în vârstă de 34 de ani, mergea la Liov să se întâlnească cu părinții ei pentru a-și lua fiica de 13 ani și a o aduce în Țările de Jos.
„Sunt puțin speriată, dar am văzut că mulți oameni se întorc și m-am bucurat să văd că oamenilor nu le este frică. Oamenii merg în locuri care sunt chiar mai puțin sigure decât Liov sau Poltava. Și asta mi-a dat curaj”, a spus ea pentru Euronews.
Maciek din Szczecin s-a oferit voluntar pentru JDC, o organizație principală de ajutorare a evreilor, încă de la începutul războiului. El a făcut o pauză de câteva zile înainte de a se întoarce duminică la Przemyśl și s-a declarat surprins de faptul că numărul persoanelor care vin din Ucraina s-a diminuat semnificativ.
În același timp, numărul persoanelor care se întorc la casele lor a crescut până la punctul în care el și alți voluntari cred că aproape la fel de mulți oameni se întorc acum ca evadează de război.
„Așadar, valurile se întâlnesc la mijloc. Sunt mult mai puțini oameni evadează”, a spus el pentru Euronews.
Poliția de Frontieră poloneză a declarat că, conform datelor sale, aproximativ 21.000 de ucraineni au intrat în țară, în timp ce aproximativ 12.000 au plecat luni. Un total de 364.000 de persoane s-au întors în Ucraina din 24 februarie.
Polonia a fost principala destinație pentru refugiații care fug din Ucraina, cu aproximativ 2,3 milioane de persoane care sunt găzduite acolo, potrivit cifrelor ONU. Iar pentru unii ucraineni, viața în Polonia s-a dovedit a fi dificilă, iar situația lor a devenit disperată din cauza lipsei de resurse, a spus Maciek.
Mulți refugiați din Polonia au fost nevoiți să se bazeze pe amabilitatea oamenilor obișnuiți, deoarece țările din întreaga Europă se luptau cu o abordare unificată și planificată pentru orice.
„Oamenii se întorc din cauza realității de aici. Suntem plini. Sunt din nord-vestul Poloniei, aproape de granița cu Germania. Și chiar și acolo, există o mulțime de refugiați care au nevoie de ajutor ”, a spus Maciek.
„Dacă poți spune lumii, tot ceea ce este bun aici se datorează în mare parte oamenilor din Polonia. Nu guvernului”, a conchis el.
Un fenomen asemănător se petrece și în România, iar granițele încep să se aglomereze și pe sensul de dus spre Ucraina.
Pe grupurile de voluntari multe persoane caută acum ajutor pentru a se întoarce în Ucraina. Nu se plâng că nu ar fi fost tratați bine, dimpotrivă. Doar că le e greu să stea departe de țara lor, de rudele rămase acolo și prefera să înfrunte războiul decât dorul și îngrijorarea