Ozana Barabancea spune cea mai tristă poveste a vieții ei. Declarații tulburătoare

Ozana Barabancea, „imensa” cântăreață de operă pe care a „născut-o” România este, de fiecare dată când o vedem, efervescentă, colorată, dedicată, vocală. O prezență plăcută și puternică în peisajul monden al țării noastre însă, în spatele acestei forțe, se ascunde o dramă despre care Ozana Barabancea vorbește rar.

Avea doar 14 ani în momentul în care a rămas orfană de mamă. Acela a fost momentul de maxim declic în viața artistei, pentru că omul care îi susținea pasiunea pentu muzică și, în esență, cel mai important om din viața ei, s-a stins.

„Am descoperit corul Operei Naționale la 14 ani. Îmi amintesc că atunci i-am scris o scrisoare tatălui meu și l-am implorat efectiv să mă lase să plec seara la Operă. Mama mea m-a susținut cel mai mult, Ea a fost cea care mi-a cumpărat pian, doar că atunci când eu aveam 14 ani, mama s-a stins. Atunci eu m-am trezit singură cu sora mea și cu tata. Tata inginer, nu înțelegea ce este muzica!”, a povestit Ozana Barabancea, în direct, în emisiunea „Între Prieteni”, de la Metropola TV.

VĂ RECOMANDĂM ȘI: Prostioare simpatice făcute de Rock, băiatul vloggeriței Alina Ceușan. Vloggerița este exasperată | VIDEO

Pierderea mamei a determinat evoluția sopranei Ozana Barabancea

În ciuda faptului că poate sună ciudat, puțin natural, artista declară că tocmai această pierdere cumplită a marcat cel mai mult evoluția ei de mai târziu. Această schimbare dramatică a vieții ei, a obligat-o să dea piept cu o realitate cruntă pe care a trebuit să o gestioneze și din care, fără dubiu, a avut multe de învățat.

„După atâția ani și atâtea lacrimi, mi-am dat seama că evoluția mea se datorează și faptului că mama mea a murit când aveam 14 ani. Acum privesc altfel lucrurile. Dacă mama mea era în viață, sunt convinsă că aș fi avut alt drum. Viața m-a pus în fața unor probleme destul de grave… În familia mea, la acea vreme, nu se accepta ca eu să fiu atistă sau muzician… La 14 ani m-au dat afară de la şcoala de muzică pentru că eram „Brânză bună în burduf de câine”, adică eram foarte talentată, dar nu munceam. Mama s-a dus la director, m-a susținut atunci. Tatăl meu nu era el prea fericit să fac operă… După ce a murit mama am descoperit opera.”, a conchis Ozana Barabancea.