Pașii pe care trebuie să îi faci la ANAF atunci când îți închiriezi apartamentul. Care este amenda dacă nu declari

Atunci când își închiriezi o locuință, unul dintre primii pași pe care trebuie să îi faci este să îți declari veniturile la ANAF. Toate obligațiile fiscale revin proprietarului, iar nedeclararea veniturilor poate fi penalizată cu amendă sau chiar cu deschiderea unui dosar penal pentru evaziune fiscală.

În orașele mari din România trăiesc sute de mii de oameni în chirie, fie datorită centrelor universitare, fie unui nivel de trai superior locurilor natale. Acest lucru aduce o oportunitate de venituri suplimentare pentru proprietarii de locuințe, dar pot aduce și o mare bătaie de cap dacă nu este respectată legislația în domeniu.

Orice persoană care realizează venituri din închirierea sau subînchirierea de bunuri trebuie să își declare încasările. Toate obligațiile fiscale și sancțiunile pentru nerespectarea lor se găsesc în „Ghidul ANAF al chiriilor”.

Încasările din chirii sunt prevăzute în codul fiscal ca și „venituri din cedarea folosinței bunurilor” și ele sunt impozabile și trebuiesc declarate la ANAF. 

Înregistrarea contractului nu este obligatorie

Primul pas pe care un proprietar trebuie să îl facă atunci când își închiriază apartamentul este să solicite Formularul 168 (cerere de înregistrare a contractelor de locațiune) și să îl depună fie fizic, fie electronic prin Spațiul Personal Virtual (SPV).

Pentru a declara o chirie este necesară completarea unei declarații unice (Formularul 212) din partea proprietarului, dar nu mai târziu de 30 de zile de la încheierea contractului. La fel ca și Formularul 168, aceasta poate fi depusă atât fizic cât și online.

Este important de menționat că înregistrarea contractului nu este obligatorie, doar declararea veniturilor. Totuși în baza unui contract înregistrat, proprietarul poate evacua mult mai ușor chiriașul dacă acesta este rău platnic sau nu respectă termenii închirierii.

Cererea de înregistrare a contractelor de locațiune trebuie să fie însoțită de o copie a contractului, care se depune la registratura ANAF, conformitatea cu originalul este efectuată de către proprietar prin mențiunea „conform cu originalul” și prin semnătură.

Modalitatea de calcul a impozitului

Impozitul pe care proprietarul trebuie să îl plătească este de 10% și se calculează din venitul net provenit din chirie. Adică după ce sunt deduse cheltuielile forfetare, care reprezintă 40% din suma totală și se referă la cheltuielile necesare pentru întreținerea și repararea bunurilor închiriate, impozitele și taxele pe proprietate, asigurările plătite pentru locuință sau comisionul unui agent intermediar.

Exemplu de calcul pentru o chirie de 400 de euro (2.000 de lei):

Venitul brut = 2.000 de lei x 12 luni = 24.000 de lei

Cheltuielile forfetare = 24.000 de lei x 40% = 9.600 de lei

Venitul net = 24.000 de lei – 9.600 de lei = 14.400 de lei

Impozitul datorat = 14.400 de lei x 10% = 1.440 de lei

În cazul în care venitul brut anual depășește suma de 30.600 (12 salarii minime brute) de lei, se va plăti suplimentar și CASS, ceea ce înseamnă o cotizație suplimentară de 10%.

În cazul în care veniturile nu sunt raportate la ANAF, atunci proprietarul va plăti amendă, impozitul, dar și penalități și în anumite cazuri se poate alege și cu dosar penal pentru evaziune fiscală.

„Nedepunerea Declarației unice privind impozitul pe venit şi contribuțiile sociale datorate de persoanele fizice, până la data prevăzută în legislația fiscală, se sancționează cu amendă cuprinsă între 50 şi 500 de lei. Contravenientul poate achita în termen de cel mult 15 zile de la data înmânării sau comunicării procesului-verbal jumătate din minimul amenzii prevăzute de lege, agentul constatator făcând mențiune despre această posibilitate în procesul-verbal”. – Ghidul ANAF.