Planul secret al SUA pentru Ucraina. Putin nu pare dispus să accepte nici armistițiul, nici reluarea fluxului de arme și informații din partea SUA către Kiev. Răspunsul său? Să ne pregătim pentru o escaladare a vicleniei, avertizează The Telegraph.
În doar 30 de secunde, Marco Rubio a reușit să schimbe focusul presiunii americane de pe Ucraina și să îl redirecționeze către Rusia.
Atunci când a anunțat că Ucraina este dispusă să respecte un armistițiu imediat de 30 de zile, secretarul de stat american a subliniat că „mingea se află acum în terenul Rusiei”.
Această declarație a venit la doar 11 zile după ce Donald Trump l-a „expulzat” pe Volodimir Zelenski din Casa Albă, într-o mișcare ce a dus la întreruperea furnizării de arme și informații și a adâncit vulnerabilitatea Ucrainei în fața atacurilor rusești.
Totuși, prin acordul de a respecta un armistițiu – cu condiția ca Rusia să facă la fel – și prin consimțirea la negocieri pentru o „pace durabilă”, Ucraina a făcut destul marți pentru ca America să anunțe „restabilirea imediată” a „împărțirii informațiilor” și a „asistenței de securitate”.
Privit superficial, rezultatul discuțiilor de la Jeddah pare o întoarcere extraordinară a poziției Americii. Însă, dincolo de aparențe, adevărul este mult mai complicat.
Deși discursul din jurul acestei negocieri a fost zgomotos, Washingtonul pare să urmeze planul publicat anul trecut de generalul Keith Kellogg, acum ambasadorul lui Trump pentru Ucraina.
Acesta poate fi rezumat astfel: apasă pe Ucraina până acceptă un armistițiu și negocieri de pace, apoi presează Rusia până aceasta va răspunde în același mod.
Aici apare întrebarea esențială: cum va reacționa America dacă Vladimir Putin va respinge pur și simplu oferta de la Jeddah?
Putin va fi extrem de reticent să accepte un armistițiu chiar în momentul în care forțele sale încep în sfârșit să avanseze în regiunea Kursk.
În secvența preferată de Putin, un armistițiu ar trebui să fie ultimul pas, atunci când totul este deja stabilit, permițându-le rușilor să mențină presiunea militară pentru a obține concesii de la Ucraina pe parcursul negocierilor. Însă Rubio vrea exact opusul: să oprească luptele într-un moment în care Ucraina mai deține poate 100 de kilometri pătrați de teritoriu rusesc, pe care să le folosească ca monedă de schimb pentru a câștiga unele dintre propriile sale teritorii.
Dacă Rusia va respinge oferta, atunci America are o opțiune evidentă, așa cum este descrisă în planul Kellogg – să mărească presiunea asupra Kremlinului prin oferirea unei noi tranșe de suport militar Ucrainei.
Probabil acest lucru va implica întoarcerea în Congres și cererea ca ambele Camere să voteze o nouă tranșă, de tipul celei pe care Trump și vicepreședintele JD Vance au ridiculizat-o public.
Trump excelează în imprevizibilitate, dar o astfel de mișcare ar putea fi o piruetă politică prea spectaculoasă chiar și pentru el.
Mult mai probabil este ca Rusia să pretindă că acceptă oferta de la Jeddah și să facă suficient pentru a împiedica America să reînnoiască sprijinul pentru Ucraina, în timp ce, în realitate, va încălca armistițiul și va găsi o modalitate de a da vina pe Zelenski.
Avantajul cheie al lui Putin este că Trump și susținătorii săi sunt evident influențați de mesajele și narațiunile rusești.
Însă nu există nicio îndoială că o diplomatie ucraineană iscusită a reușit să pună brusc reflectorul pe Putin, obligându-l să ia o decizie grea.