POLITICO: Ursula Von der Leyen schimbă planul bugetar pentru a evita rebeliunea Comisiei. Printre revoltați, Roxana Mînzatu
Ursula Von der Leyen schimbă planul bugetar pentru a evita rebeliunea Comisiei. Președinta CE își îndulcește abordarea cu privire la retragerea finanțării directe de la regiunile europene.
Ursula Von der Leyen schimbă planul bugetar pentru a evita rebeliunea Comisiei
După ce i-a trecut glonțul pe la ureche în urma moțiunii de cenzură depusă de Gheorghe Piperea, europarlamentar AUR, Ursula Von der Leyen ar face orice numai să rămână în scaun.
Amenințarea unei revolte interne în cadrul Comisiei Europene a împins-o pe președinta acesteia să dea înapoi și să promită mai mulți bani pentru regiunile sărace decât intenționa anterior, atunci când își va prezenta miercuri planul pentru bugetul UE pe șapte ani, scrie POLITICO.
Potrivit unui document, Ursula von der Leyen a făcut o serie de concesii de ultim moment în încercarea de a liniști doi membri ai echipei sale aflați la capete opuse ale spectrului politic – italianul de dreapta Raffaele Fitto și socialista română Roxana Mînzatu.
Răsturnarea de situație a lui Von der Leyen este un semnal al echilibrului delicat pe care trebuie să îl parcurgă pentru a menține vocile concurente din Comisia sa, oferind în același timp un plan de cheltuieli care să convină Parlamentului European și celor 27 de guverne naționale, din ce în ce mai turbulente, care trebuie să aprobe toate bugetul înainte de sfârșitul anului 2027.
Finanțarea sa către zonele mai sărace ale Europei
Mișcarea – care ar face ca Comisia să continue să distribuie o mare parte din finanțarea sa către zonele mai sărace ale Europei începând cu 2028 – este considerată a fi suficientă pentru a asigura sprijinul politic al celor 27 de comisari ai UE, au declarat doi oficiali UE pentru POLITICO.
„Dimensiunea regională nu este complet pierdută” din proiectul de buget, a declarat un oficial UE care, la fel ca alții citați în acest articol, a primit anonimatul pentru a vorbi liber.
Decizia lui Von der Leyen reprezintă o regresie față de planul său inițial de a crește semnificativ puterea guvernelor centrale în gestionarea fondurilor regionale ale UE, care valorează în prezent 400 de miliarde de euro și reprezintă o treime din cheltuielile totale ale blocului comunitar.
Ideea era că împuternicirea capitalelor naționale ar fi un stimulent pentru finalizarea reformelor și reducerea birocrației. Cu toate acestea, criticii au afirmat că aceasta ar fi consolidat doar disparitățile existente în cadrul fiecărei țări, marginalizând regiunile din proces.
Suspiciuni persistente
Întreaga problemă este un subiect fierbinte pentru UE. Stimularea regiunilor individuale din cadrul țărilor a jucat un rol-cheie încă de la introducerea așa-numitei politici de coeziune în anii 1970, pentru a reduce decalajul dintre zonele mai sărace și cele mai bogate din Europa.
Criticii au salutat concesiile lui von der Leyen, dar au suspiciuni persistente că nu este vorba decât de politică.
„Fac doar concesii minime, dar ideile lor inițiale au fost atât de nepopulare încât au trebuit să cedeze”, a declarat Siegfried Mureșan, negociatorul bugetar al Parlamentului pentru Partidul Popular European de centru-dreapta al lui von der Leyen.
Cea mai recentă mișcare a venit după ce von der Leyen s-a întâlnit cu comisarii și cu înalți funcționari în weekend.
Comisia se angajează „să reducă dezechilibrele regionale din Uniune și înapoierea regiunilor mai puțin favorizate și să promoveze cooperarea teritorială europeană”, potrivit documentului intern.
Cu toate acestea, este puțin probabil ca aceste concesii să fie suficiente pentru a stinge criticile din partea legislatorilor și a mai multor guverne.
Formula Berlinului
Susținătorii politicii de coeziune îi cer lui von der Leyen să păstreze un set de criterii – cunoscut sub numele de formula Berlinului – care alocă o mare parte din bani regiunilor subdezvoltate din întregul bloc.
Documentul, care ar putea fi revizuit înainte de prezentarea de miercuri, afirmă că țările mai sărace – măsurate în funcție de populația totală, bogăția națională pe cap de locuitor, sărăcia rurală și producția regională pe persoană – vor primi în continuare cea mai mare parte a banilor.
Dar criticii subliniază că guvernele centrale vor avea mai mult cuvânt de spus decât înainte cu privire la cât din această finanțare ar trebui să ajungă la regiuni.
„Nu am văzut încă nicio altă alternativă credibilă la formula Berlinului”, a spus Mureșan.
„Și știm, de asemenea, că încercările de a o schimba în trecut au eșuat”.
Într-o altă concesie de ultimă oră, Comisia a menținut în viață Fondul social european (FSE) – care se ocupă de formarea tinerilor și a șomerilor – și alte programe despre care se credea că au dispărut din buget.
Aceasta a fost o cerere cheie din partea lui Mînzatu și a socialiștilor și democraților de stânga, care și-au legat sprijinul acordat lui von der Leyen în cadrul votului de neîncredere de săptămâna trecută de păstrarea FSE.
Însă proiectul de propunere al Comisiei nu a atașat o sumă specifică FSE, ceea ce a determinat un al doilea oficial UE să afirme că „socialiștii nu au obținut mare lucru” din susținerea lui von der Leyen.
Panta alunecoasă
Separat, Germania a criticat Comisia pentru că oferă împrumuturi ieftine țărilor care cheltuiesc mai mult decât este prevăzut în planurile lor de cheltuieli.
Guvernul german se teme că acest lucru ar putea deveni o pantă alunecoasă către introducerea unui mecanism permanent de îndatorare la nivelul UE, la care s-a opus în mod tradițional.
„Susținem cursul de reformă al Comisiei și suntem mulțumiți de propunerile îndrăznețe”, a declarat un oficial german. „Cu toate acestea, instrumentele de îndatorare în UE pot fi doar un instrument absolut excepțional într-o criză acută. Un instrument permanent de îndatorare pentru cheltuielile generale ar fi o linie roșie pentru noi.”
Cu toate acestea, Berlinul nu este singurul care nutrește aceste temeri.
„Soluția nu poate fi de a împrumuta mai mulți bani în mod permanent pentru a suplimenta planurile naționale”, a declarat un diplomat UE.
„Asta înseamnă să astupi o gaură cu alta. Acest lucru nu duce decât la creșterea datoriilor și la un spațiu fiscal și mai mic.„
