Problema românului. Nu prețurile din supermarket, ci programul
În plină explozie a prețurilor, când cu 100 de lei, suficienți doar pentru premierul Marcel Ciolacu să umple un coș cu de-ale gurii, mai poți cumpăra câțiva covrigi, o gogoașă, o apă plată și o bucată de parizer contrafăcut, românii sunt prinși în discuții referitoare la programul de weekend al supermarketurilor. Ce poate fi mai înălțător.
Propuneri peste propuneri, poate, poate
Propunerea cu închiderea în weekend a marilor magazine vine din partea micilor comercianți care se consideră sufocați de supermarketuri. Ea a fost respinsă de Guvern, iar buticarii s-au repliat, nicidecum nu au renunțat la zburdalnica idee. Acum, noua lor propunere este ca sâmbăta și duminica hipermarketurile să aibă program doar până la ora 13. Nu te mai odihnești după o săptămână de lucru, o iei cu noaptea în cap pe calea magazinelor.
Personal, m-a umflat râsul când am aflat că micii comercianți lăcrimează de grija angajaților din supermarketuri. Că cică nu au și ei săracii, niște zile libere, acolo, pe sfârșit de săptămână. Cu alte cuvinte să stea ăia acasă, că lucrează ei la butic. Bună poanta, am încredere în altruismul lor. Vorba neaoșă: ”câinele moare de drum lung și prostul de grija altuia”.
Lăsând gluma la o parte, de ce este nefericită o astfel de măsură? În primul rând, numărul buticurilor a scăzut dramatic. În blocuri și printre, găsești acum farmacii, bănci, amanet, case de pariuri și ici-colo, rătăcit, vreun magazin de unde mai poți cumpăra câte ceva de mâncare. Cu oferta tot pe ici-colo. Evident mai scump și fără produse strict românești despre care se tot bate moneda. Marfa din magazinele de la colțul străzii vine, în marea sa majoritate, tot din import ca și cea de la supermarketuri, dar uneori este mai proastă fiindcă nici nu ai alternative.
Îi anunț pe această cale, pe promotorii ”ideii inovatoare” că în supermarketuri lucrează din ce în ce mai puțini vânzători spre chiar deloc. Spre exemplu un supermarket a anunţat că în luna aprilie va deschide primul magazin 100% automatizat – fără angajaţi. Acum, să nu obosească săracele case de marcat.
Iată că, în timp ce scriu aceste rânduri, salariații unui lanț de supermarketuri protestează în stradă. Nicidecum de program, ci de salariile cu adevărat de mizerie. Oricum, mai bune decât cele ale vânzătorilor din buticuri, pe care iată că nimeni nu îi mai compătimește că ar trebui să lucreze în weekend.
Problema românului
În plus, mulți români chiar muncesc în cursul săptămânii și asta ar trebui să știe buticarii noștri patroni. Deci, în cursul săptămânii nu au efectiv timpul să își facă cumpărăturile. Iar în micile magazine, lăsând prețurile la o parte, oferta este limitată iar locuri de parcare pentru a putea să îți umpli liniștit portbagajul sunt, vă asigur, inexistente. Să mai spunem și despre trafic? Care s-ar complica enorm după o astfel de măsură. Mai mult decât un suc, un pachet de țigări, o apă, o bere și poate pufuleți sau o guma de mestecat, cu greu mai găsești. Pe lângă ăstea, la benzinărie juri că ești la cash&carry.
Dăm exemplul occidentului? Da, sună bine, doar suntem europeni. Numai că acolo există oportunități rezonabile.
Departe de mine gândul de a face apologia marilor retaileri. Din contră, îmi doresc magazine românești cu produse românești. Numai că, din păcate, cel puțin la ora actuală nu există o concurență autohtonă credibilă. În multe cazuri chiar și târgurile de weekend de prin împrejurimile orașelor au fost închise, din varii motive.
Ce este cu adevărat de neînțeles este faptul că românii au problema programului din supermarket și nu pe cea a prețurilor nesimțite. Se dovedește din nou că suntem intersați nu de marfă, ci doar de ambalaj.
Personal, toată această frăsuială îmi sună a temă pentru acasă:” hai să îți iau ochii cu programul, să nu te mai gândești la portofel”. Poate doar nostalgicii după restricțiile din pandemie să aplaude vehement!
