Profesorii nu mai au voie să discute despre performanțele elevilor. Nici în fața clasei, nici în ședințele cu părinții
Profesorii nu mai au voie să discute despre performanțele elevilor. Ministerul Educației le interzice învățătorilor și profesorilor să discute în fața clasei ori în ședințele cu părinții despre cum s-a descurcat fiecare elev la Evaluarea Națională, care urmează în primăvară.
Cadrele didactice n-au voie nici să-i compare pe copii între ei, chiar dacă mulți părinți, spun dascălii, le cer insistent acest lucru. Psihologii cred însă că aceste măsuri duc la extrem ideea de a nu-i pune într-o lumină proastă pe cei cu note mici.
Profesorii nu mai au voie să discute despre performanțele elevilor. Testările cu subiect unic devin confidențiale
La cinci ani de când mediile examenelor naționale sunt afișate anonim, pe baza unor coduri, a venit rândul testărilor cu subiect unic, pentru clasele mici, să fie discutate confidențial.
Chiar dacă rezultatele sunt calificative – și se transformă în note numai la cererea părintelui – Ministerul Educației le-a interzis dascălilor să le discute în clasă.
Ordinul precizează explicit că accesul la documente și informații despre punctajul obținut de copil se limitează la profesor, elev și părinții acestuia. Ce-i drept, majoritatea părinților nu vor ca notele copiilor lor să fie dezvăluite în ședința cu părinții, ca să nu se considere inferiori și să-și piardă motivația.
Pe de altă parte, învățătorii susțin că, în consultațiile private, părinții întreabă frecvent la ce nivel se află școlarul, față de ceilalți colegi.
„Nu este naturală această tendință de a ne compara copilul cu cei din clasă. Dar ceilalți cum au răspuns la asta? Și doamna profesoară pe cine a lăudat? Profesorii se străduiesc să nu facă comparații explicite, dar niște comparații implicite vor fi întotdeauna, pe care copiii le detectează.” spune Simona Hainagiu, psiholog:.
O schimbare influențată de mentalitatea părinților
Decizia de secretizare a performanței școlare a venit după schimbarea mentalității părinților, față de cei care au avut copiii la școală acum 2-3 decenii.
Bărbat: „Păi el nu știe ce notă a luat? Nu tre’ să-l pună în fața clasei, să vadă și el ce rușinos e că a luat notă proastă?”
„Părinții baby boomers și cei din generația X, născuți până în 1980, erau adepții ideii „De ce Gigel poate, iar tu nu poți?” și foloseau pedepsele, inclusiv cureaua, pentru notele proaste. Milenialii, născuți până în 1995, au moderat mult discursul față de copii, cu încurajări, dar și presiuni să ajungă pe podiumul clasei și să ia coroniță.
Membrii generației Z se raportează la educație în moduri total diferite. Unii le plătesc meditații din clasele mici. Alții îi lasă să facă ce pot până în clasa a opta, când intră în panică, nu cumva să ajungă la un liceu slab.”
În realitate, acesta e primul prag cu o miză reală, concurență puternică și adversari necunoscuți
