Rolul esențial pe care îl poate avea România în încheierea războiului din Ucraina. Războiul declanșat de ruși în Ucraina pare interminabil, iar cele două tabere se acuză reciproc de încălcarea oricărei tentative de armistițiu.
Analiștii explică, într-o analiză pentru „Adevărul”, care ar fi cea mai bună pace din perspectiva României și ce ar trebui să facă Trump și europenii pentru a se asigura că războiul încetează.
Secretarul general al NATO, Mark Rutte, este convins că Donald Trump poate obține încetarea războiului din Ucraina prin negocieri cu Rusia.
Asta deși europenii, nemulțumiți că nu sunt parte a procesului de pace, neagă și susțin că asistăm la falimentul ideilor lui Trump.
Dacă părerile experților sunt împărțite în această privință, „Adevărul” apelează la doi cunoscuți experți pentru a afla cum ar putea SUA și europenii să-l convingă pe Putin să oprească agresiunea asupra Ucrainei, dar mai ales ce fel de pace ar conveni cel mai mult României.
Un posibil răspuns îl oferă în analiza lor politologul Corneliu Bjola, profesor de Diplomație la Universitatea Oxford, și expertul internațional în probleme de politici de apărare națională, Hari Bucur Marcu.
Politologul Corneliu Bjola, profesor de studii diplomatice la Universitatea Oxford și director al Oxford Digital Diplomacy Research Group, nu este de acord cu afirmația lui Rutte. Românul este unul dintre criticii politicilor administrației Trump și crede că americanii au dat greș în tratativele cu rușii.
El consideră că singurii care pot obține pacea sunt europenii, însă nu prin concesii tot mai mari pentru Federația Rusă, ci mai degrabă printr-o atitudine fermă în raport cu Moscova.
În opinia lui Corneliu Bjola, mai important e cum se va ajunge la un armistițiu și care vor fi condițiile. În acest sens, el îl compară pe Trump cu fostul premier britanic Neville Chamberlain.
„În privința declarației lui Rutte, trebuie să rămânem realiști. Problema nu este doar dacă se va ajunge la un armistițiu, ci în ce condiții. Neville Chamberlain flutura, în 1938, faimoasa hârtie cu «peace in our time», după Acordul de la München, doar pentru ca acea «pace» să se prăbușească câteva luni mai târziu. Acordurile prost negociate nu aduc stabilitate – ci alimentează noi conflicte”, spune Bjola.
În opinia sa, Mark Rutte este duplicitar și amintește că batavul se contrazice singur, în funcție de publicul căruia i se adresează.
Pe de altă parte, Europa are un avantaj în negocierile ce vor urma, însă va trebui, spune Corneliu Bjola, să păstreze două linii roșii importante și să nu renunțe sub nicio formă la ele. Pentru România, acestea sunt esențiale, iar în cazul în care europenii ar abdica de la ele, ne-am afla într-o situație complicată.
„Europa are – și trebuie să mențină – două linii roșii clare: 1) Nici o recunoaștere de jure a teritoriilor ocupate ilegal de Rusia. 2) Nici o ridicare a sancțiunilor fără garanții de securitate credibile pentru Ucraina.
Ambele condiții sunt esențiale nu doar pentru stabilitatea regională, ci și pentru securitatea României. Acceptarea legală a suveranității Rusiei asupra teritoriilor ocupate ar crea un precedent periculos – o veritabilă cutie a Pandorei cu efecte distructive pentru întreaga Europă de Est.
Iar un armistițiu încheiat fără garanții de securitate solide ar însemna, în esență, reeditarea momentului München: o invitație deschisă pentru Rusia de a lovi din nou – astăzi Ucraina, mâine Moldova, iar mai târziu România”, susține profesorul.
Corneliu Bjola își păstrează totuși optimismul și spune că armistițiul este încă posibil, dar pentru asta ar fi de dorit ca în negocieri să fie implicați și europenii.
„Prin urmare, da – trebuie să rămânem încrezători că un armistițiu este posibil. Dar nu cu orice preț și nu în orice condiții. Iar modul inept în care aceste negocieri au fost conduse până acum de administrația americană ridică probleme serioase pentru Ucraina, pentru flancul estic și pentru România în mod direct”, consideră Bjola.
România, deși nu are capabilități deosebite, poate avea un rol destul de important, după ce se va semna un armistițiu, iar o „coaliție a voinței”, oricare ar fi, va fi prezentă în Ucraina ca o garanție că războiul nu va reizbucni.
„Sprijinul britanic și francez va rămâne ferm, si va deveni parte integrantă dintr-o dezbatere strategică mai amplă privind consolidarea unui pol european se securitate – o direcție în care România trebuie să participe nu doar simbolic, ci activ, inteligent și cu curaj.
România va acționa ca un hub pentru asta. Altfel spus, România va acționa ca hub pentru susținerea militară navală și aeriană a trupelor ce vor fi prezente în Ucraina”, încheie Bjola.
Hari Bucur Marcu este expert internațional în probleme de politici de apărare naționale. A fost printre oamenii care au făcut posibilă acceptarea României în NATO și a contribuit la reformarea forțelor armate române.
Nu în ultimul rând, Hari Bucur Marcu și-a făcut un nume imortant ca expert pentru politica de apărare la Centrul de la Geneva pentru Controlul Democratic al Forțelor Armate și din postura de coordonator academic al Centrului de Studii NATO din București.
Spre deosebire de Corneliu Bjola, Hari Bucur Marcu este mai optimist, iar poziția sa e mai apropiată de cea a lui Mark Rutte.
„Donald Trump a negociat corect, el vrea să facă pace și vrea ca acest război absurd să ia sfârșit. Și are dreptate, fiindcă zilnic mor mii de oameni de ambele părți, așa că e clar că războiul trebuie să înceteze”, consideră Hari Bucur Marcu.
Donald Trump este mai pro ucrainean decât ar putea să creadă unii și în niciun caz nu face concesii Moscovei. Cu privire la situația Crimeei, administrația Trump nu face decât să realizeze că în acest moment este imposibil ca această peninsulă să fie recucerită de ucraineni.
„Administrația Trump este realistă. Dacă ucrainenii ar fi fost capabili să-i scoată pe ruși de acolo, ar fi făcut-o deja din 2014. Să nu uităm că le-au lăsat Crimeea rușilor fără să tragă un singur foc”, mai spune expertul.
În ce privește poziția lui Donald Trump, liderul de la Casa Albă ar face un joc inteligent și ar promova o anumită ambiguitate strategică prin care reușește să surprindă în negocieri.
„Americanii au negociatori foarte buni, dar a fost necesar să abordeze un alt ton decât cel războinic, ca să-l aducă pe Putin la negocieri. Nu poți negocia cu cineva insultându-l sau spunând-i în permanență că e vinovat pentru absolut tot. Da, rușii sunt invadatori și ei au cauzat acest război, dar dacă vrei să obții rezultate când negociezi, adopți un alt ton, așa cum face Trump. Pe de altă parte, Trump a prelungit anumite sancțiuni pentru Rusia, lucru despre care nu se vorbește.
În plus, l-a amenințat pe Putin, atunci când i s-a părut că Moscova nu respectă anumiți termeni. Sub nicio formă nu se poate spune că Trump e prieten cu Putin sau că îi face concesii. Acest lucru îl spune presa americană care ține cu democrații, iar de aici ideea a fost preluată de europeni pe nemestecate”, susține Hari Bucur Marcu.
În ce privește România, lucrurile sunt clare. SUA și Trump nu își vor abandona aliații și nu vor abandona Europa, chiar dacă își redimensionează prezența pe continent.