Sâmbăta Mare marchează sfârșitul Săptămânii Patimilor și este ziua care precedă Învierea Domnului pentru creștinii ortodocși. Această zi aduce în prim-plan solemnitatea înmormântării trupești a Mântuitorului Iisus Hristos și coborârea în iad, acte cruciale în teologia creștină.
Creștinii își petrec această zi în rugăciune, gândindu-se la sacrificiul lui Hristos pentru mântuirea omenirii și pregătindu-se spiritual pentru celebrarea Învierii. Se spune că sâmbătă seara se deschid cerurile, iar sufletele rudelor decedate vin la casa unde au locuit înainte de plecarea în eternitate.
Tradițional, Sâmbăta Mare reprezintă ultima zi de pregătire pentru Paște. În această zi, mielul este sacrificat, iar gospodinele se ocupă de pregătirea mâncărurilor tradiționale, finalizând curățenia casei. Există credința că dormitul în această noapte este nesănătos, deoarece, conform tradiției, în această zi cerurile se deschid, iar dorințele interioare devin vizibile în fața Domnului.
La miezul nopții, credincioșii participă la slujba de Înviere, un moment de solemnitate și adorare în fața tainei Învierii. Lumânările sunt aprinse și transmise de la un credincios la altul, până când întreaga comunitate are lumina aprinsă în mână. După această slujbă, mulți se îndreaptă către cimitir pentru a aprinde lumânări la mormintele celor dragi, semnificând vestea Învierii pentru cei adormiți.
În ceea ce privește tradițiile și superstițiile, Sâmbăta Mare este plină de obiceiuri care încheie Postul Paștelui și pregătesc calea pentru Înviere.
Gospodinele pregătesc masa de Paști și fac ultimele pregătiri pentru hainele noi ce vor fi purtate la slujba de Înviere. Mielul este sacrificat, iar ouăle sunt vopsite. Se spune că oasele și resturile de la miel sunt îngropate la rădăcina unui copac sănătos pentru a aduce sănătate familiei pe tot parcursul anului.
Există superstiția că dorințele cele mai arzătoare nu ar trebui exprimate în noaptea de Sâmbăta Mare, pentru că, în momentul deschiderii cerurilor, ele devin vizibile în fața Domnului.
– În Sâmbăta Mare femeile pregătesc majoritatea mâncărurilor şi fac ultimele retuşuri pentru hainele cele noi ce vor fi purtate în zilele de Paşti. Se sacrifică mieii.
– Pentru ca toţi membrii familiei să fie sănătoşi în decursul întregului an, oasele şi resturile adunate după ce se taie mielul se îngroapă la rădăcina unui măr sau păr sănătos.
– De Paşti se spune că femeile trebuie să aibă măcar o camaşă nouă, iar bărbaţii măcar o pălărie.
– Începând de luni şi până sâmbătă se îmbracă haine de doliu. În ziua de Învinere se schimbă hainele cu altele noi, albe.
– Se spune că “dacă vrei să ţi se împlinească cele mai arzătoare dorinţe, nu trebuie să dormi cu niciun chip în noaptea de Sâmbăta Mare, întrucât atunci când se deschid cerurile, Domnul nu poate vedea înlăuntrul fiinţei tale şi nu-ţi poate dărui ce-ţi doreşti.
– Dacă te împiedici în timp ce te îndrepţi către slujba de Înviere, se spune că vei avea un an greu şi plin de încercări.
– Atunci când se trag clopotele la slujba de Înviere, este bine să ţii un fier între dinţi, astfel încat să fii ferit de dureri de măsele întreg anul.
– Ouăle de Paşti apără de ghinioane, iar coaja lor, îngropată în pământ, apără vitele de deochi. Fetele nemăritate dacă păstrează cojile grăbesc căsătoria.
– Sâmbătă seara, înainte de slujba de înviere, în special la ţară, gospodinele pregătesc coşul cu bucate, ce urmează să fie dus la biserică, pentru a fi sfinţite de preot. În coş, fiecare gospodină pune un ştergar nou, o lumânare albă aprinsă, ouă, cozonac, pască, o bucată de slănină, zahăr, făină, o ramură de busuioc, un miel figurină din aluat copt şi vin.