Pe 1 decembrie, românii trebuie să își aleagă pentru a 10-a oară componența Parlamentului, așa că se impune să facem o scurtă istorie a alegerilor parlamentare din România, de după 1989. Procentele de participare au scăzut constant după 1990, reflectând o dezamăgire tot mai mare a populației față de clasa politică.
Alegerile parlamentare din România după 1989 au reflectat tranziția de la un regim centralizat la o democrație pluralistă, cu oscilații între stânga și dreapta. Problemele politice recurente includ fragmentarea partidelor, corupția și instabilitatea coalițiilor.
Cu o prezență la vot: 86,19%, alegerile din 1990 au marcat începutul tranziției democratice, dar au fost criticate pentru lipsa unei competiții reale, mulți văzând FSN ca o continuare a vechiului regim.
Frontul Salvării Naționale (FSN), condus de Ion Iliescu, a obținut o victorie covârșitoare.
FSN s-a divizat, formându-se Partidul Democrat (PD) și Frontul Democrat al Salvării Naționale (FDSN).
FDSN, condus de Ion Iliescu, a câștigat din nou, formând o coaliție cu alte partide și a început procesul de consolidare a partidelor politice și creșterea opoziției.
Prezența la vot a fost de 76,29%.
În 1996 apare prima alternanță la putere prin creșterea popularității Convenției Democratice din România (CDR), o alianță de partide de centru-dreapta. CDR a câștigat, iar Emil Constantinescu a devenit președinte.
Prezență la vot: 76,01%
Dezamăgirea față de guvernarea CDR a dus la revenirea la putere a Partidului Social Democrat (PSD), condus de Ion Iliescu și Adrian Năstase. PSD a format o coaliție puternică, iar Ion Iliescu a redevenit președinte. A fost acel moment când PSD s-a consolidat ca principal partid de stânga.
Prezență la vot: 65,31%
O alianță între Partidul Național Liberal (PNL) și PD, cunoscută ca Alianța Dreptate și Adevăr (DA), a câștigat alegerile parlamentare și prezidențiale. Traian Băsescu (PD) a devenit președinte. Aceste alegeri au marcat începutul unor conflicte politice între președinte și parlament.
Prezență la vot: 58,51%
Scrutinul din 2008 a fost marcat de apariția Partidului Democrat Liberal (PDL), o fuziune între PD și PLD. PDL a format un guvern împreună cu PSD, dar coaliția s-a destrămat rapid. Tot atunci au urmat crize politice și economice.
Prezență la vot: 39,20%
Uniunea Social Liberală (USL), o alianță între PSD și PNL, a câștigat o majoritate covârșitoare, iar guvernul a fost condus de Victor Ponta (PSD). Relația tensionată între președinte și premier a dominat scena politică.
Prezență la vot: 41,76%
PSD a obținut o majoritate solidă, beneficiind de nemulțumirea față de tehnocrați. Liviu Dragnea a influențat semnificativ politica, deși nu a putut deveni premier din cauza condamnărilor penale. Mandatul a fost marcat de proteste masive împotriva modificărilor legilor justiției.
Prezență la vot: 39,49%
Alegeri au fost dominate de pandemie și de o scădere a popularității PSD.
PNL, USR-PLUS și UDMR au format o coaliție, însă PSD a rămas cel mai mare partid. Perioada a fost marcată de instabilitate politică, urmată de ruperea coaliției și o revenire treptată a PSD în guvern.
Prezență la vot: 31,84%, cea mai scăzută prezență din istorie.