Scurtă istorie a alegerilor prezidențiale din România. Bătăliile din turul al II-lea

Românii ar fi trebuit să-și aleagă în turul al II-lea cel de-al cincilea președinte de după 1989. Ne simțim datori să facem o scurtă istorie a alegerilor prezidențiale din România și a modului în care s-au câștigat aceste scrutinuri după confruntarea din turul doi.

Scurtă istorie a alegerilor prezidențiale din România

Primele alegeri prezidențiale postdecembriste au avut loc pe 20 mai 1990, fiind organizate simultan cu alegerile parlamentare. Oamenii au venit în număr mare la vot, cu dorința puternică de a schimba viitorul țării.

Au candidat:

• Ion Iliescu (Frontul Salvării Naționale – FSN)
• Radu Câmpeanu (Partidul Național Liberal – PNL)
• Ion Rațiu (Partidul Național Țărănesc Creștin Democrat – PNȚCD)

Încă din primul tur, Ion Iliescu, fost membru al Partidului Comunist, a câștigat încrederea românilor, mai ales pe baza imaginii sale de lider al Revoluției din decembrie 1989. FSN, structura politică pe care o conducea, era văzută ca un garant al stabilității. Victoria sa categorică reflecta încrederea masivă a populației în FSN, dar și lipsa unei opoziții puternice la acel moment.

Rezultate:

• Ion Iliescu: 85,07% (12.232.498 voturi)
• Radu Câmpeanu: 10,64% (1.529.188 voturi)
• Ion Rațiu: 4,29% (620.029 voturi)

Alegerile din 1992

Scurtă istorie a alegerilor prezidențiale din România. Turul doi a devenit o caracteristică frecventă a alegerilor prezidențiale, reflectând diversitatea opțiunilor politice și complexitatea preferințelor electorale.

Alegerile din 1992 au fost marcate de fragmentarea politică și de evoluția conflictelor ideologice dintre foștii comuniști și partidele istorice. Primul tur a avut loc pe 27 septembrie 1992, iar al doilea pe 11 octombrie 1992.

Turul II:

• Ion Iliescu – 61,43% (Câștigător)
• Emil Constantinescu – 38,57%

Scrutinul din 1996

Alegerile din 1996 au reprezentat un moment crucial în istoria politică a României, marcând prima alternanță democratică la putere. Scrutinul a avut loc în două tururi, pe 3 noiembrie și 17 noiembrie 1996.

În turul doi, candidatul CDR, coaliție formată din partide istorice și forțe pro-reformă, Emil Constantinescu a schimbat totul. Victoria sa a semnalat o schimbare semnificativă în preferințele electoratului, care a optat pentru o agendă pro-europeană, pro-reformistă și orientată spre democratizare. Emil Constantinescu a beneficiat de sprijinul urban, al intelectualilor și al societății civile, în timp ce Ion Iliescu și PDSR au rămas favoriții zonelor rurale. Emil Constantinescu (CDR) l-a învins pe Ion Iliescu (PDSR), marcând prima alternanță la putere.

Turul II:

• Emil Constantinescu – 54,41% (Câștigător)
• Ion Iliescu – 45,59%

Alegerile din 2000

Speranțele în schimbarea României s-au spulberat rapid. Alegerile din 2000 au fost marcate de deziluzia populației față de reformele lente și dificultățile economice din timpul administrației Constantinescu. Scrutinul a avut loc pe 26 noiembrie (turul I) și 10 decembrie 2000 (turul II).

Victoria lui Ion Iliescu în 2000 a fost facilitată de votul de protest împotriva partidelor de dreapta și de îngrijorarea față de o eventuală preluare a puterii de către Corneliu Vadim Tudor, liderul PRM, cunoscut pentru discursul său extremist și naționalist.

Ion Iliescu a fost perceput ca un lider moderat și capabil să gestioneze o tranziție stabilă, în timp ce intrarea lui Vadim Tudor în turul II nu a făcut decât să mobilizeze un vot masiv împotriva acestuia.

Turul II:

• Ion Iliescu – 66,83% (Câștigător)
• Corneliu Vadim Tudor – 33,17%

Alegerile din 2004

Scurtă istorie a alegerilor prezidențiale din România. Alegerile din 2004 au avut loc într-un moment de schimbare în politica românească. Președintele în funcție, Ion Iliescu, nu mai putea candida din cauza limitării constituționale la două mandate consecutive. Scrutinul s-a desfășurat pe 28 noiembrie 2004 (turul I) și 12 decembrie 2004 (turul II).

Adrian Năstase, considerat continuatorul lui Ion Iliescu, și Traian Băsescu, reprezentantul opoziției unite în jurul Alianței D.A s-au acuzat reciproc de-a lungul campaniei de corupție și fraude electorale.  Traian Băsescu a mobilizat electoratul cu un discurs populist și o promisiune de luptă împotriva corupției, câștigând la o diferență strânsă. Victoria sa a simbolizat o schimbare de paradigmă, cu o orientare mai fermă către integrarea europeană, care s-a concretizat prin aderarea României la UE în 2007.

Traian Băsescu (Alianța DA) l-a învins pe Adrian Năstase (PSD) într-un tur doi extrem de strâns, câștigând cu 51%.

Turul II:

• Traian Băsescu – 51,23% (Câștigător)
• Adrian Năstase – 48,77%

Turul II de la alegerile din 2009

Alegerile din 2009 au fost organizate într-un context politic și economic dificil, marcat de criza financiară globală și de conflicte politice intense. Scrutinul a avut loc pe 22 noiembrie 2009 (turul I) și 6 decembrie 2009 (turul II).

Un alt tur II tensionat: Traian Băsescu (independent, susținut de PDL) a câștigat împotriva lui Mircea Geoană (PSD), diferența fiind de mai puțin de 1%.

Traian Băsescu câștiga un al doilea mandat, cu un discurs axat pe lupta împotriva corupției și continuarea reformelor. Mircea Geoană a beneficiat de sprijinul PSD și de o coaliție largă de forțe politice care se opuneau lui Băsescu, inclusiv PNL.

Deși sondajele inițiale îl dădeau câștigător pe Geoană, rezultatul final a fost foarte strâns, iar Băsescu a obținut al doilea mandat.

Turul II:

• Traian Băsescu – 50,33% (Câștigător)
• Mircea Geoană – 49,66%

Alegerile din 2014

Scrutinul de la acea vreme s-a desfășurat pe 2 noiembrie 2014 (turul I) și 16 noiembrie 2014 (turul II). După primul tur, Victor Ponta care câștigase șefia PSD, era favorit pentru a prelua fotoliul de la Palatul Cotroceni. Klaus Iohannis, reprezentant al minorității germane și primar al Sibiului, era perceput drept un outsider cu o imagine de tehnocrat și o abordare diferită, lipsită de conflictualitate.

Un moment cheie al alegerilor a fost gestionarea problematică a votului din diaspora în turul I, care a generat o mobilizare masivă împotriva lui Victor Ponta în turul II. Diaspora și tinerii din marile orașe au votat în proporție covârșitoare pentru Iohannis, răsturnând astfel pronosticurile și aducându-i o victorie neașteptată.

Victoria lui Klaus Iohannis a însemnat și un vot anti-PSD și o dorință pentru modernizare și transparență în administrație. Mesajul său de „România lucrului bine făcut” a rezonat cu electoratul urban și cu cei nemulțumiți de stilul autoritar al liderilor PSD. Românii își puneau din nou încrederea în liderul salvator care va schimba totul în țară.

Turul II:

• Klaus Iohannis – 54,43% (Câștigător)
• Victor Ponta – 45,56%

Turul II de la alegerile din 2019

Pe același val de nemulțumire față de PSD, alimentat de președintele Klaus Iohannis și amplificat de protestele împotriva modificărilor controversate ale legislației justiției promovate de guvernul social-democrat, au venit și alegerile din 2019. Scrutinul a avut loc pe 10 noiembrie 2019 (turul I) și 24 noiembrie 2019 (turul II).

Klaus Iohannis, susținut de PNL, candida pentru un al doilea mandat, promovând un mesaj axat pe stabilitate, continuarea reformelor și consolidarea statului de drept. PSD, condus de Viorica Dăncilă, premier în funcție, se confrunta cu o scădere a popularității după căderea guvernului său prin moțiune de cenzură și după o serie de scandaluri politice.

Dan Barna, liderul USR, s-a poziționat ca reprezentant al tinerilor și al reformiștilor, însă nu a reușit să mobilizeze suficient electorat pentru a intra în turul II.

Fără a se confrunta direct într-o dezbatere electorală cu Viorica Dăncilă, Klaus Iohannis a câștigat categoric, fiind votat masiv de diaspora și de electoratul urban. Prezența la vot a fost însă mai redusă comparativ cu scrutinurile anterioare.

Turul II:

• Klaus Iohannis – 66,09% (Câștigător)
• Viorica Dăncilă – 33,91%

Scurtă istorie a alegerilor prezidențiale din România. Turul doi este adesea marcat de dezbateri aprinse, strategii politice intense și realocări ale voturilor candidaților care nu au trecut de primul tur. El reflectă dinamica politică a României, dar și gradul de implicare al electoratului în definirea parcursului democratic al țării.