Uimitoarea viața a lui Jules Verne, scriitorul vizionar. La 11 ani s-a îmbarcat pe un vapor cu destinația India

Uimitoarea viața a lui Jules Verne, scriitorul vizionar. Jules s-a născut pe 8 februarie 1828 la Nantes, fiind fiul procurorului Pierre Verne și al soției sale, Sophie Marie Adelaïde-Julienne Allotte de la Fuÿe, care provenea dintr-o familie de navigatori și armatori scoțieni.

La vârsta de șase ani, băiatul este trimis la școala unei anume doamne Sambin, apoi a fost înscris împreună cu fratele său la Colegiul Saint-Stanislas, o instituție religioasă catolică unde a devenit fascinat de lecțiile de geografie, greacă, muzică și latină.

În 1840 Jules Verne este înscris la Petit Séminaire de Saint-Donatien și în același an tatăl său, Pierre Verne, cumpără o casă de vacanță în comuna Chantenay, dar în acea perioadă copulul își petrece multe vacanțe la Brains, la proprietatea unchiului său, Prudent Allotte, un bătrân armator necăsătorit care făcuse înconjurul lumii.

Uimitoarea viața a lui Jules Verne, Fuga pe corabie și criza de îndrăgostit

Se spune că la vârsta de 11 ani, tânărul Jules s-ar fi îmbarcat ca mus pe o cursă cu destinația India, fiind recuperat de tatăl său la Paimbœuf. Motivul pentru care copilul ar fi vrut să plece ar fi fost să-i aducă un colier de corali verișoarei sale, Caroline Tronson, de care era îndrăgostit.

Între 1844 și 1846, frații Jules și Paul intră la Liceul Regal și viitorul scriior frecventează Le Cercle des externes du Collège Royal, care se ținea în Piața Pilori, la librăria lui Père Bodin.

După ce își ia bacalaureatul, în iulie 1846, Jules Verne este trimis de tatăl său la studii la Paris, iar Caroline Tronson, verișoara de care era îndrăgostit, se căsătorește în același an cu Émile Dezaunay, un bărbat de patruzeci de ani, cu care a avut cinci copii.

Când revine în vacanță la Nantes, Jules o întâlnește pe Rose Herminie Arnaud Grossetière, de care se îndrăgostește nebunește. Iubirea îi este împărtășită, dar părinții Herminiei nu sunt de acord cu căsătoria fetei cu un student și o mărită cu Armand Terrien de la Haye, un moșier bogat, mai vârstnic cu zece ani decât frumoasa tânără.

Cei doi se căsătoresc în 1848, iar Jules face o criză puternică, asemănătoare demenței, scriindu-i mamei lui o scrisoare halucinantă, redactată sub influența alcoolului.

Intrarea în cercurile litetare

În iulie 1848, Jules Verne părăsește definitiv orașul Nantes și se mută la Paris. Tatăl său îl îndeamnă să continue studiile de drept, cu speranța că îl va urma în carieră, dar tânărul ajunge la Paris în plină perioadă de mișcări revoluționare, în februarie regele Ludovic-Filip fusese detronat și fugise, se stabilise guvernul provizoriu al celei de-a Doua Republici, manifestațiile se țineau lanț, climatul social era tensionat, iar el este impresionat de toată atmosfera pe care o observă cu mare atenție.

Jules Verne trece cu succes examenele pentru al doilea an la drept, iar unchiul său, Chateaubourg, îl introduce în salonul literar al doamnei de Barrère și al doamnei Mariani. Devine pasionat de teatru și scrie o serie de piese, citește dramele lui Victor Hugo, Alexandre Dumas și Alfred de Vigny, comediile lui Alfred de Musset, dar și piesele clasice ale lui Molière și Shakespeare.

La mijlocul lunii martie a anului 1849, Parisul este afectat de holeră și orașul trăiește spaimele epidemiei ucigașe. Pentru a câștiga bani de buzunar, studentul dă meditații și lucrează la un prieten avocat, Paul Championnière.

Își ia examenele și poate deveni jurist, după cum își dorea tatăl său, dar refuză să intre în magistratură. Se împrietenește cu Alexandre Dumas fiul și acesta îl pune pe Verne în legătură cu frații Seveste, care preluaseră Teatrul Istoric, și care îl angajează ca secretar, dar nu îl plătesc, ci doar îi permit să-și joace piesele.

O căsătorie, un eșec și literatura salvatoare

În martie 1856, Auguste Lelarge, unul dintre prietenii lui, se căsătorește cu o anume Aimée de Viane. Verne este rugat să fie martor, acceptă acest lucru, iar căsătoria are loc pe 20 mai la Amiens, în orașul miresei. Cu ocazia acestei ceremonii, Verne o întâlnește pe viitoarea sa soție, Honorine, o văduva de 26 de ani și mamă a două fete, Valentine și Suzanne.

Honorine du Fraysne de Viane îl seduce pe  scriitor și după câteva zile acesta decide să se căsătorească cu ea, promițând că renunță la stilul său de viață boem, dar trebuia să-și găsească o slujbă stabilă, pentru că veniturile din literatură erau insuficiente pentru a întreține o soție și doi copii.

Împreună cu viitorul său cumnat, Ferdinand de Viane, planifică o serie de investiții la Bursă și devine agent, la fel ca prietenul său, Dumas fiul. Pentru a intra în această afacere are nevoie de 50.000 de franci, pe care îi cere tatălui său, apoi începe să lucreze la Bursă sub îndrumarea agentului elvețian Fernand Eggly, originar din Geneva.

Cedând la rugămințile fiului, pe 2 ianuarie 1857 Pierre Verne îi dă printr-un act notarial suma de patruzeci de mii de franci ca ajutor pentru a se putea căsători și pe 10 ianuarie scriitorul trăiește, în sfârșit, bucuria de a avea propria familie.

Cuplul și cei doi copii se mută la Paris, dar cariera sa profesională nu îi oferă nicio bucurie, iar mariajul se dovedește curând un eșec. Se mută frecvent, călătorește singur în Scoția, Anglia și Norvegia și în această perioadă scrie mult. În iulie 1861 i se naște primul și singurul copil, Michel, pe care îl descrie ca “un copil teribil”, dar apariția acestuia bulversează viața scriitorului, care este nepregătit pentru noua responsabilitate.

A publicat prima carte și a cumparat un vapor

Tatăl său moare pe 3 noiembrie 1871 la Nantes, iar un an mai târziu Jules Verne se mută la Amiens, orașul natal al soției. Aici frecventează Biblioteca Societății Industriale, care era abonată la numeroase reviste științifice și pe 8 martie 1872 devine membru titular al Academiei de științe, litere și arte din Amiens, pe care o va conduce între 1875 și 1881.

În 1874 publică “Ocolul Pământului în optzeci de zile” și cumpără vasul Saint-Michel II, fiind numit și membru onorific al Yacht-Club de France.

În 1876 soția sa, Honorine Verne, suferă o hemoragie abundentă care o aduce la un pas de moarte, fiind salvată de o transfuzie de sânge, intervenție medicală foarte rară în epocă.

În același an, obține din partea justiției decizia ca fiul său minor, care avea un comportament deviant, să fie trimis la o casă de corecție timp de șase luni, iar doi ani mai târziu, în februarie 1878, îl îmbarcă cu forța pe un vas care merge spre Indiile Occidentale.

Călătoria în jurul Mediteranei

În 1884, Jules Verne se hotărăște să facă o călătorie în jurul Mediteranei. Pleacă cu vasul din Nantes pe 13 mai, împreună cu fratele său, Paul Verne, și fiul, Michel, care revenise din călătoria forțată.

Scriitorul merge să își ia soția, care era în Algeria, vasul ajungând la Vigo, în nord-vestul Spaniei, pe 18 mai, la Lisabona pe 23 și trece de Gibraltar pe 25 mai.

Ajuns la Oran, se întâlnește cu Honorine și este primit în Societatea geografică a orașului. Ziarele îi consacră numeroase articole, iar pe 10 iunie se află la Bône, unde beiul Tunisului îl primește cu onoruri speciale.

Pe drumul înapoi spre Europa, vizitează Sicilia, Siracuza, apoi Napoli și Pompeii. La Anzio, grupul ia trenul spre Roma, Jules Verne este primit în audiență de papa Léon XIII și vizitează Loja masonică a orașului.

Ciudate legături familiale

Pe 9 martie 1886 scriitorul se întâlnește pe stradă cu nepotul său, Gaston, care îl împușcă în picior. Gaston este arestat și e suspectat că și-a pierdut mințile, dar tatăl acestuia, Paul Verne, declară că băiatul a tras asupra unchiului său doar pentru a atrage atenția presei asupra valorii prozatorului, ca acesta să fie acceptat mai repede în Academia Franceză. Gaston Verne va rămâne însă închis într-un azil de boli psihice până la moartea sa, pe 13 februarie 1938.

Pe 27 august 1897 Paul Verne moare din cauza problemelor cardiace de care suferea de mult timp, dar Jules refuză să meargă la înmormântare, trimițând o scrisoare șocantă, încheiată cu cuvintele: “Este ora șapte seara. Mă tem că e imposibil să plec la Paris.”

Masa la care a scris timp de 30 de ani

Începând cu anul 1900, Verne își petrece majoritatea timpului în bibliotecă și în cabinetul de lucru, în fața aceleiași mese la care a scris timp de treizeci de ani, începe să sufere de cataractă la ochiul drept, dar refuză să se opereze.

În 1902 și 1903 scrie mai puțin, diabetul de care suferea îi afectează grav vederea și orbește progresiv. Jules Verne a murit pe 24 martie 1905 la Amiens, în casa sa de pe bulevardul Longueville nr. 44, fiind condus pe ultimul drum de cinci mii de persoane.

În timpul vieții, Verne a publicat 61 de romane și povestiri, iar după moartea sa, fiul scriitorului s-a îngrijit de publicarea a încă 12 volume ale unor opere descoperite în manuscris. Pe lângă acestea, există un număr însemnat de poezii, eseuri, opere istorice, piese de teatru și cântece care fac parte din creația sa de tinerețe.