Un an de război în Ucraina. 24 februarie 2022, ziua din care lumea s-a schimbat
Un an de război în Ucraina. Bilanțul din teren nu arată așa cum și l-ar fi dorit Vladimir Putin, așa cum și-l imagina în dimineața zilei de 24 februarie 2022, atunci când a dat ordinul de invadare a Ucrainei, într-un război de pedepsire ce trebuia să se încheie în 18 zile cu readucerea sub ascultare a Kievului.
Urma apoi masarea amenințătoare a militaritarilor ruși, cu tehnica aferentă, la granița de vest a Ucrainei și transformarea Odessei în avanpost al marinei ruse (adică trecerea la faza a doua, războiul deschis cu NATO). N-a fost deloc așa.
Un an de război în Ucraina. Cronica unei lovituri rapide, transformată într-un război de uzură
La 24 februarie 2022, președintele rus Vladimir Putin a lansat invazia în Ucraina. Convoaiele blindate ruse au pătruns pe autostrăzi, iar elicopterele s-au năpustit deasupra pădurilor din nordul Ucrainei, relatează The Kyiv Independent.
Cu fiecare oră, tot mai multe orașe și localități din întreaga țara erau capturate de forțele ruse care înaintau. CNN arăta parașutiști ruși, care purtau banderole albe, la aeroportul Antonov, chiar lângă Kiev. Președintele rus Vladimir Putin s-a grăbit să declare sfârșitul Ucrainei.
„Un an mai târziu, Kievul este în picioare. Și Ucraina rămâne în picioare.„, spunea președintele american Joe Biden, aflat într-o vizită fulger la Kiev.
Cum s-a transformat „operațiunea militară specială” de câteva zile a lui Putin într-o înfrângere uluitoare și un război de uzură, pe care propaganda Kremlinului îl numește în prezent „lupta pentru supraviețuire” a Rusiei?
Strategia Ucrainei
Soldații și civilii au rezistat și nu au cedat. Atunci când trupele ruse au ajuns la granița Ucrainei, națiunea a fost pregătită să riposteze.
Armata ucraineană, deși numeroasă, nu putea acoperi întreaga graniță uriașă a țării, din Belarus, în Donbas, până la coasta Mării Negre. Așa că a ales să schimbe tactica, lăsând forțele ruse să pătrundă pe teritoriul său, apoi atacându-le acolo unde convoaiele rusești erau vulnerabile: păduri și autostrăzi.
Armata ucraineană a profitat de încrederea excesivă a Rusiei. Moscova nu s-a așteptat niciodată să ducă un război la scară largă împotriva unui adversar motivat pe un teritoriu ostil. Încă de la început, Kremlinul se aștepta ca războiul din Ucraina să semene cu invazia din 1968 a Cehoslovaciei și cu războiul din 1979 din Afganistan.
Convoaiele rusești s-au grăbit să pătrundă adânc în Ucraina, abia protejate și slab organizate. De-a lungul autostrăzilor au întâlnit ambuscade devastatoare ale unor mici și foarte mobile echipe ucrainene, înarmate cu arme antitanc avansate.
Logistica slabă și atacurile ucrainene constante de tip „lovește și fugi” au deteriorat situația. Formațiunile ucrainene au anihilat camioanele rusești cu combustibil care se îndreptau spre convoaie și au făcut ca vehiculele blindate rusești să rămână fără combustibil și să fie abandonate, la mila Ucrainei.
Ca urmare, conform serviciilor de informații americane, Rusia a pierdut peste 1.000 de tancuri și alte vehicule militare în blitzkrieg-ul său eșuat în nordul Ucrainei.
Bătalia pentru Donbas
Odată cu eșecul blitzkrieg-ului îndreptat spre Kiev, Kremlinul trebuia să facă ceva pentru a scăpa de ceea ce se întâmplase fără a admite o înfrângere generală.
Kremlinul a trebuit să-și reducă țelurile. Propaganda de război rusă a uitat rapid de Kiev. Rusia s-a regrupat și și-a concentrat restul trupelor sale capabile de luptă în regiunile Donețk și Lugansk. De asemenea, rușii și-au revizuit tactica.
Aici a început o nouă etapă – uzura.
Ucraina, care nu a putut face față puterii devastatoare a artileriei ruse, a ales să împotmolească Rusia în lupte brutale, lente și extrem de costisitoare pentru fiecare punct cheie. În aceste bătălii istovitoare, Rusia a făcut praf orașele ucrainene, iar armata ucraineană le apăra în lupte strânse până când nu mai putea face față și se retrăgea într-o altă direcție. Acest lucru s-a repetat din nou și din nou.
Ajutor pentru Ucraina
Răspunsul țărilor democratice în cazul unui potențial conflict de o asemenea amploare, prevăzut doar în scenarii a fost unul pe măsură și a venit în special de la SUA și de la aliații NATO.
De departe cel mai mare ajutor militar, financiar și umanitar pentru Ucraina a fost acordat de Statele Unite: peste 75 miliarde de dolari, conform datelor furnizate de Institutul Kiel din Germania, marți, cu două zile înainte de împlinirea unui an de la invazie.
Cea mai mare parte din această sumă a constat în ajutor militar. Astfel, Statele Unite s-au angajat să cheltuiască 46,6 miliarde de dolari pe arme și echipamente pentru forțele armate ucrainene.
De la rachete ghidate antitanc Javelin, care au oprit tancurile rusești din asaltul asupra Kievului, la sisteme de apărare aeriană care au interceptat loviturile rusești împotriva infrastructurii critice a Ucrainei, la vehicule blindate de care forțele ucrainene au nevoie pentru următoarea fază a conflictului.
Sprijinul american pentru Ucraina este de cinci ori mai mare decât cel venit din partea oricărei alte țări. „Washingtonul conduce, UE îl urmează”, este concluzia raportului.
Peste 50 de miliarde de la UE
Pachetul total de ajutor acordat de Uniunea Europeană Ucrainei se ridică la 54,9 miliarde de euro, mai arată datele Institutului Kiel.
„Americanii dau tonul în ceea ce privește sprijinul acordat Ucrainei. Ezitarea europenilor în primul an de război este un fenomen remarcabil, mai ales că resursele financiare pot fi mobilizate rapid. Acest lucru este demonstrat, de exemplu, de suma imensă de fonduri pe care guvernele UE au mobilizat-o pentru a amortiza șocul prețurilor la energie”, spune Christoph Trebesch, șeful echipei de la Institutul Kiel, care realizează Ukraine Support Tracker.
De asemenea, Uniunea Europeană furnizează arme letale și neletale prin intermediul programului său denumit „Facilitatea europeană pentru pace”, fiind pentru prima dată în istoria sa când blocul comunitar a aprobat furnizarea de arme letale către o țară terță.
„Doar 48% din sprijinul bugetar extern angajat fusese plătit” până în luna ianuarie, arată raportul.
În afară de ajutorul financiar, Uniunea Euroopeană mai sprijină Ucraina prin adăpostirea refugiaților ucrainene.
Potrivit agenției pentru refugiați a ONU, peste 4,8 milioane de cetățeni ucraineni erau înregistrați pentru protecție temporară sau în alte sisteme naționale de protecție similare din Europa la nivelul lunii februarie.
România sprijină, dar nu declară public
Potrivit datelor furnizate de Institutul Kiel, care agregă ajutorul anunțat public de către guvernele lumii, România a acordat un ajutor nesemnificativ, în valoare de circa 11 milioane de euro.
Astfel, România se află pe locul 36 când vine vorba de angajamentele totale acordate Ucrainei și pe locul 38 ca proporție a ajutorului raportat la PIB.
În acest sens, strategia României este de a nu oferi informații vitale adversarilor, potrivit unei declarații făcute de președintele Klaus Iohannis în vara anului trecut, după o serie de critici interne și internaționale.
„Războiul se desfășoară lângă noi și e înțelept să nu dai informații vitale adversarului. Noi declarăm public că noi ajutăm Ucraina cu tot ce putem și asta facem”, declara Klaus Iohannis în iulie 2022.
Sprijnul României s-a remarcat mai degrabă în ceea ce privește situația umanitară, oferind refugiu pentru o parte dintre cei peste trei milioane de ucraineni care au trecut granițele odată cu izbucnirea invaziei.
Totodată, în județul Suceava a fost organizat un hub-ul internaţional umanitar, iar autoritățile române au facilitat transporturi umanitare din alte state și a ajutat Ucraina să-și exporte cerealele în urma blocadei din Marea Neagră.
