Vasile Puşcaş, negociatorul-şef al României cu Uniunea Europeană în perioada 2000-2004 a explicat, într-un interviu pentru News.ro, că având în vedere gradul actual de destructurare economico-financiară, dar şi socio-politică a României, ”ne-ar trebui un deceniu să ne reparăm casa pentru a ajunge sănătoşi în anticamera Zonei Euro”. Puşcaş admite că obiectivul intrării în Zona Euro poate deveni un proiect de ţară, dar cu anumite condiţii.
În opinia fostului negociator cu UE, raportarea liderilor României la obiectivul intrării în Zona Euro, ca opţiune statală de integrare europeană asumată prin Tratat, vorbeşte foarte elocvent despre lipsa apetitului elitei noastre de a realiza integrarea europeană deplină.
”Având în vedere gradul actual de destructurare economico-financiară, dar şi socio-politică a României, eu cred că ne-ar trebui un deceniu să ne reparăm casa pentru a ajunge sănătoşi în anticamera Zonei Euro”, spune Vasile Puşcaş.
El consideră că obiectivul intrării în Zona Euro poate deveni un proiect de ţară, dar trebuie clar formulat, asumat şi urmat.
Vasile Puşcaş, negociatorul-şef al României cu Uniunea Europeană în perioada 2000-2004, rememorează într-un interviu pentru News.ro, la două decenii de la aderarea României la UE, momentele tensionate ale negocierilor şi face o radiografie critică a felului în care România a folosit oportunităţile oferite de statutul de stat membru.
El vorbeşte despre momentul în care negocierile au fost în pericol să fie îngheţate, despre opoziţia Olandei şi Finlandei, despre zona euro şi Schengen, fondurile europene, MCV, extinderea UE către Ucraina şi Republica Moldova, războiul din Ucraina, exodul românilor şi lipsa unui proiect de ţară.
„România a aderat la Uniunea Europeană, dar a făcut paşi modeşti pe calea integrării europene”, spune Puşcaş, care estimează că ţara a fructificat aproximativ 20%-30% din oportunităţile generate de aderare.
Vasile Puşcaş, negociatorul-şef al României cu Uniunea Europeană în perioada 2000-2004 a mai declarat, referitor la fondurile europene, că în aproape tot intervalul celor două decenii care au trecut din momentul aderării la UE, are imaginea guvernelor României ”milogindu-se cu mâna întinsă” să primească ceva din sacul bugetar european, problema fiind „cum să luăm banii europeni” şi nu de a-i folosi ca instrument financiar în politici coerente de dezvoltare economico-socială, în acest sens lipsind o strategie.
„Vorbind de fondurile europene, în aproape tot intervalul acestor două decenii, am imaginea guvernelor României milogindu-se cu mâna întinsă să primească ceva din sacul bugetar european. În primele două exerciţii financiar-bugetare europene, de după 2007, inclusiv limbajul spune tot: problema era „cum să luăm banii europeni”, în sensul de a-i absorbi în Trezoreria din Bucureşti şi nu de a-i folosi ca instrument financiar în politici coerente de dezvoltare economico-socială (oricum lipsea o astfel de strategie aplicată)”, spune Puşcaş.
El subliniază că abia în ultimii ani s-a spus că fondurile europene sunt surse investiţionale pentru infrastructura transportului, pentru cea socială.