Vinerea Mare sau Vinerea Seacă. Importanța acestei zile pentru creștinătate
Ultima vineri din Postul Mare este numită Vinerea Paștelui, Vinerea Pătimirilor, Vinerea Neagră, Vinerea Seacă sau Vinerea Mare. Este ziua în care Hristos a fost răstignit și a murit pe cruce pentru răscumpărarea neamului omenesc de sub jugul păcatului strămoșesc. Din acest motiv, Vinerea Mare este zi de post negru.
Vinerea Mare sau Vinerea Seacă
Ultima vineri din Postul Mare este numită Vinerea Paștilor, Vinerea Pătimirilor, Vinerea Neagră, Vinerea Seacă sau Vinerea Mare. Conotațiile legate de aceste denumiri sunt date de ceea ce se întâmplă în această zi: se numește Vinerea Paștilor, pentru că este ultima vineri dinaintea Paștelui; Vinerea Pătimirilor, deoarece în această zi a pătimit și a fost răstignit Iisus Hristos; Vinerea Seacă, pentru că cei mai mulți români au obiceiul de a posti post negru.
Adică nu mănâncă și nu beau nimic toată ziua. Mai este numită Vinerea Mare pentru că este ultima vineri din Săptămâna Mare.
În Sfânta și Marea Vineri se face pomenirea Sfintelor și Mântuitoarelor și înfricoșătoarelor Pătimiri ale Domnului și Dumnezeului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos: scuipările, lovirile peste față, palmele, insultele, batjocurile, haina de porfiră, trestia, buretele, oțetul, piroanele, sulița și, înainte de toate, crucea și moartea pe care le-a primit de bunăvoie pentru noi.
Se mai face pomenire de mărturisirea mântuitoare făcută pe cruce de tâlharul recunoscător, care a fost răstignit împreună cu El. Pătimirile Mântuitorului impun, de asemenea, o serie de slujbe speciale, deosebit de impresionante.
Scoaterea Epitafului
Slujbele din această zi cuprind: Denia de Joi seara (în timpul căreia se citesc „cele douăsprezece Evanghelii” care vorbesc despre Pătimirile Domnului), Ceasurile împărătești (de vineri dimineață), Vecernia (în timpul căreia se face și „Punerea în mormânt” sau scoaterea Epitafului în mijlocul bisericii, spre închinare) și Pavecernița. Este o zi aliturgică în bisericile ortodoxe, o zi în care, în respectul față de Pătimirile Domnului, nu se oficiază Sfânta Liturghie.
Slujbele încep cu Ceasurile împărătești, care se citesc doar în ajunurile marilor sărbători (Crăciun, Bobotează etc.). După Ceasurile împărătești se face Vecernia zilei următoare, în timpul căreia, într-un anumit moment, numit Stihoavnă, se scoate Sfântul Aer sau Sfântul Epitaf – o bucată de pânză pe care este zugrăvită pogorârea în mormânt a Mântuitorului, scrie crestinortodox.ro.
Sfântul Epitaf, așezat pe o masă în mijlocul bisericii, în fața crucii, stă înconjurat de lumânări și cu Evanghelia deasupra. Credincioșii trec prin fața lui, îngenunchează de trei ori și sărută picioarele Mântuitorului. Apoi credincioșii trec pe sub această masă pe care este așezat Sfântul Aer, reflectând în plan simbolic pogorârea în mormânt.
Toate cântările din Vinerea Pătimirilor arată răutățile păcatului lumii căzute în păcat: trădarea lui Iuda, frica prea mare a ucenicilor și lepădarea lui Petru, răutatea și viclenia cărturarilor și fariseilor, lașitatea și nedreptatea lui Ponțiu Pilat, violența soldaților, rătăcirea și nerecunoștința mulțimilor, obrăznicia tâlharului nepocăit și nepăsarea sau indiferența multora cărora Iisus le-a făcut mult bine.
Prohodul Domnului
Înspre seară, după spovedirea credincioșilor – doar cazurile speciale se pot spovedi astăzi: bolnavii, femeile însărcinate etc. –, se oficiază Denia Sâmbetei celei Mari. După Psalmii Utreniei, soborul de preoți iese în mijlocul bisericii, în fața Sfântului Epitaf. Se oficiază Prohodul Domnului, poate cea mai gravă, solemnă și patetică slujbă a ortodoxiei. Credincioșii, cu lumânări în mâini, ascultă cum soborul citește câteva stihuri în care este vorba despre moartea Mântuitorului, despre pogorârea Sa în iad și în care se anunță Învierea.
La sfârșitul acestei Denii, preoții iau Sfântul Epitaf și, urmați de credincioși, înconjoară de trei ori biserica, cu lumânări aprinse în mâini. După aceasta, se intră iarăși în biserică. În timp ce preoții țin ridicat Epitaful la intrarea în biserică, credincioșii trec pe sub el, atingându-l cu mâna. La sfârșitul slujbei, se mai oficiază două cântări și se citește o Evanghelie, după care credincioșii se retrag, cu lumânările în mâini, către case.
Tradiții și obiceiuri românești
În Vinerea Mare se ține post negru. Mulți credincioși țin post aspru, neconsumând nici apă, nici mâncare până seara, în semn de respect pentru Pătimirile lui Hristos.
La finalul Deniei Prohodului, credincioșii trec pe sub masa pe care este așezat Epitaf-ul, simbolizând coborârea în mormânt, dar și smerenia în fața jertfei divine. Se spune că cei care trec cu credință pe sub Epitaful Domnului vor fi feriți de boli, necazuri și blesteme.
În unele zone, se stinge focul din sobă și nu se coace pâine ori cozonac în această zi, ca semn de doliu.
Se spune că nu se spală rufe și nu se muncește deloc – „nu se face nimic cu foc”, în semn de cinstire și tăcere interioară.
