Vladislav, tânărul de 23 de ani care s-a întors din Spania ca să apere Ucraina. Face echipă cu tatăl lui în Kiev

Tânărul ucrainean în vârstă de 23 de ani era plecat la muncă în străinătate când a izbucnit războiul. Dar Vladislav s-a întors din Spania ca să apere Ucraina.  „Nu îmi pot imagina dacă și când vom putea recupera tot ce ne-a fost luat în aceste câteva zile”.

Când și-a îmbrățișat tatăl la punctul de control, Vladislav nu a putut să-și rețină lacrimile.

Vladyslav are 23 de ani și se ocupă acum de punctul de control din zona Obolon, la nord de Kiev. Cu el este tatăl său Vyacheslav, în vârstă de 54 de ani. Împreună controlează traficul din oraș și din afara acestuia. Verifică actele șoferilor, plăcuțele de înmatriculare ale mașinilor lor. Îi caută pe „sabotorii” din armata rusă: „Din păcate, știm că mulți au reușit să se infiltreze în Kiev. Îi căutăm în continuare, îi căutăm zi și noapte”.

Vladislav s-a întors din Spania ca să apere Ucraina. Călătoria spre casă

Cele două telefoane și decizia 

„Tatăl meu a răspuns. L-am întrebat cum era. Era nervos, dar mai ales mama era. Am spus că trebuie să mă întorc imediat, indiferent de ce s-ar întâmpla. L-am pus pe tatăl meu să promită că mă va aștepta. I-am spus că trebuie să o facem împreună, să luptăm”. a povestit tânărul.

După câteva ore, Vladislav a sunat înapoi. Mama lui a fost cea care a răspuns: „Tata s-a alăturat voluntarilor. A văzut ce se întâmplă aici și și-a dat seama că era prea important”.

„Nu îmi imaginez ce se va întâmpla”

La mijlocul săptămânii trecute, Vladislav a ajuns la gara centrală din Kiev.

Era noaptea târziu. Atmosfera era înfricoșătoare, întreruptă doar de vuietul sirenelor antirachetă. A așteptat până s-a terminat alarma și au putut să vină să-l ia camarazii din apărarea teritorială ucraineană. Mai spune că a văzut câțiva fani ai fotbalului, probabil de la Dinamo Kiev, printre voluntarii care păzesc alte puncte din oraș:

„Îi știu pe toți, înainte eram mereu pe stadion”, continuă el.

Sunt puține momente în care Vladislav reușește să nu se gândească la război. Câteva postări pe Instagram, câteva actualizări ale jurnaliştilor care l-au contactat din afară. Apoi se întoarce la punctul de control.

Face echipă cu tatăl său la Obolon. Armata rusă este foarte aproape: „Încercăm să rămânem calmi și să ne facem treaba aici. Dar nu îmi pot imagina ce se va întâmpla, sau dacă și când vom putea recupera tot ce ne-a fost luat în aceste câteva zile, tot ce a fost distrus”.