Ateneul Român a fost ridicat în doi ani, pe fundația circulară a unui manej. Succesul fantastic al campaniei ”un leu pentru Ateneu”

Pe 14 februarie 1888 era inaugurată o clădire simbol a Bucureștiului. Ateneul Român a fost ridicat în fosta Grădină a Episcopiei, pe un teren ce aparținea familiei Văcăreștilor. Chiar pe locul unde se află acum edificiul, ar fi trebuit să fie un circ și un manej pentru cai, iar construcția manejului începuse deja, sub patronajul Fundației Ecvestre Române. Ateneul Român a fost ridicat în doi ani.

Fundaţia circulară, pregătită pentru manej şi ideea de a o folosi la viitoarea construcție, i-a obligat pe arhitectul francez al Ateneului, Albert Galeron (cel care mai realizase în Bucureşti Palatul Băncii Naţionale)  şi pe arhitectul român Constantin Băicoianu să proiecteze clădirea în formă circulară și să adauge un acoperiș -cupolă.

Prima donație pentru Ateneu, 200.000 lei aur!

Înainte de construirea edificiului, în anul 1865, lua fiinţă Societatea Literară „Ateneul Român” din iniţiativa lui Constantin Esarcu, Vasile Alexandrescu Urechea şi Nicolae Kretzulescu. Scopul era unul educativ: propagarea cunoştinţelor folositoare poporului, în special claselor sociale de mijloc, prin intermediul unor cursuri şi conferinţe publice.

În perioada următoarea a apărut și ideea ca Societatea să aibă și ”o casă” proprie. A fost făcută o primă donație, omul de cultură Scarlat Rosetti punând ”la bătaie” pentru construirea viitorului Ateneu suma de 200 de mii de lei-aur.

În anul 1870, la moartea sa, Rosetti a lăsat prin testament întreaga sa avere noii instituţii, în care menţiona: „Să avem ambiţia de a construi în Bucureşti un palat al ştiinţelor şi artelor”. În document, Rosetti menţiona că lasă Ateneului moştenire, două case din mahalaua Boteanu şi o bibliotecă ce cuprindea 865 de titluri în 5000 de volume.

Pe lângă acestea, moştenirea lui Rosetti însemna şi un fond lichid care, completat cu o serie de alte donaţii, atingea suma de 115.000 de lei.

Dați un leu pentru Ateneu!

Dar suma de la Rosetti încă nu era suficientă pentru realizarea unei construcții așa cum o gândise Esarcu. Acesta dorea ca „edificiul destinat Artei și Științei să fie monumental”. El este ce care vine cu ideea organizării unei subscripții, sub forma unei loterii publice, pentru suplimentarea fondurilor cu 500.000 lei.

500.000 de bilete vândute cu un leu.

La Teatrul Național se organizează un bal, în seara de 30 noiembrie 1885, în urma căruia se cumpără 12.300 bilete a un leu. Tot atunci e lansată şi chemarea care a făcut istorie:„Daţi un leu pentru Ateneu”. Ziarele vremii răspândesc apelul.

Constantin Esarcu, într-o notă:

”Țara întreagă într-adevăr, răspunde cu simpatie la apelul ce am făcut de a se asocia cu noi pentru o operă eminamente națională și participă cu o bunăvoință neobișnuită la loteria ce am organizat în vederea îndeplinirii acestui scop”.

Tragerea loteriei a avut loc la 22 mai 1886 în Grădina Cișmigiu, lozul cel mare, în valoare de 75.000 lei, fiind semnat de Nicolae Kretzulescu și Constantin Esarcu înşişi.

Campania se dovedește un real succes și e descrisă ca ”o lecţie fantastică de unitate, de trezire a conştiinţei naţionale”

Ateneul Român a fost ridicat în doi ani. O firmă germană a lucrat la cupolă și sculptorul C. Storck a realizat scările de marmură

Primăria orașului București eliberează autorizația de construcție nr. 140 din octombrie 1886. La 26 octombrie 1886, ora 2 după-amiază, se pune piatra fundamentală a Palatului Ateneului.

Remarcabila cupolă a Ateneului este executată din oțel moale. Are 20 căpriori dispuși radial, inel de închidere central și inele de „încingere“. Diametrul interior al cupolei este de 29,16 m, iar înălțimea de 13 metri. Greutatea șarpantei, împreună cu cadrele ferestrelor, este de 42.000 kg. Proiectul și construcția au fost făcute de firma Beuchelt din Grunberg, specializată în poduri și construcții metalice, cu care se încheie un contract la 9 februarie 1887.

Pentru lucrările de finisaje exterioare și interioare s-au folosit materiale de cea mai bună calitate. Execuția celor patru scări de marmură de Carrara a fost contractată cu sculptorul C. Storck, iar lucrările de stuc pentru imitația marmurei la coloanele rotondei centrale sunt opera fraților Axerio din Slănic Prahova.

În 1919, la Ateneu s-a votat ratificarea unirii Transilvaniei, Basarabiei şi a Bucovinei cu România

Lucrările au fost executate într-un ritm alert, astfel că, la 10 noiembrie 1887, erau terminate lucrările de zidărie, acoperiș, tencuieli, închideri laterale, tâmplărie ferestre, geamuri, lucrări ce se ridicau la valoarea de 513.797, 52 de lei.

Pe 14 februarie 1888, conferinţele Societății Ateneul se deschideau în noua clădire, marcând inaugurarea ei, deşi acesta nu era încă finalizată. Clădirea principală a fost terminată un an mai târziu.

Încă de la darea în folosinţă, în sălile Ateneului încep să aibă loc conferinţe, expoziţii de pictură, concerte ale Societăţii Filarmonice Române.

Între anii 1919–1920 clădirea Ateneului a fost folosită de autorităţile statului din acea vreme ca sediu al Camerei Deputaţilor. Pe 29 decembrie 1919, în sala mare a Ateneului, Camera a votat ratificarea unirii Transilvaniei, Basarabiei şi a Bucovinei cu România, scrie Historia.

În 1924 au fost aduse unele modificări clădirii, conform planurilor arhitectului Ion Fonescu. Subsolul a fost transformat pentru a permite înfiinţarea a doua săli de cinema şi a doua săli circulare pentru expoziţii.

În anul 1935, la iniţiativa compozitorului George Enescu, începe o nouă campanie de strângere de fonduri, de această dată pentru construcţia orgii din sala mare de concerte.

Holul și sala de concerte, adevărate capodopere

În interior, impresionantul hol din marmură îare 12 coloane dorice de susţinere a sălii de concerte. Sus se ajunge pe patru scări de marmură de Carara construite în spirală.

Dispuse sub forma vechilor amfiteatre greco-romane, cele aproape 1.000 de locuri (zonele de parter, rânduri circulare cu 52 de loji și o lojă centrală) oferă o vizibilitate perfectă din orice colţ. Acustică e impecabilă datorită imensei cupole care „absoarbe” fondul instrumental şi vocal de pe podium, spre a-l distribui prin reverberaţie către auditori, cu întreaga gamă de armonici până la cele mai fine culori timbrale şi nuanţe.

Sala Ateneului Român are un sunet excepţional care o plasează printre cele mai reuşite construcţii de gen din întreaga lume.

Distrus de bombardamente în 1944

În timpul bombardamentelor asupra Bucureștiui din al Doilea Război Mondial, Ateneul a primit o lovitură directă în partea stângă a coloanelor ionice, lovitură care i-a perforat acoperișul.

Părțile laterale au primit, la rândul lor, mai multe lovituri. Hotelul Athénée Palace a fost puternic lovit și multe bucăți din el au aterizat pe Ateneu. Bombele căzute în piață au distrus grav fațada.

Clădirea a fost renovată în 1948.