Românii nu trebuie să ignore faptul că banii din Booking și Airbnb sunt urmăriți de ANAF. Potrivit prevederilor din Codul Fiscal, veniturile obținute din închirierea locuințelor proprii trebuie declarate.
Din perspectiva reglementărilor fiscale în vigoare, veniturile rezultate din punerea la dispoziție a propriilor locuințe călătorilor se încadrează în sfera veniturilor din cedarea folosinței bunurilor, în conformitate cu dispozițiile articolului 83 din Codul fiscal, indiferent de câte astfel de locuințe deține contribuabilul.
Totodată, este irelevant dacă închirierea se realizează direct sau printr-un canal digital, precum Airbnb, Booking sau alte platforme online, întrucât legislația fiscală nu condiționează regimul de impozitare de forma de promovare sau de modalitatea tehnică de interacțiune cu beneficiarii, informează Blaj Law.
Din punctul de vedere al duratei, închirierea în scop turistic este definită prin lege ca fiind oferirea unei posibilități de ședere între 24 de ore și cel mult 30 de zile, destinată unei persoane aflate în deplasare în interes turistic, în afara mediului său de viață obișnuit.
În situațiile în care se închiriază anual între una și cinci camere, calculul venitului impozabil se face pe baza unei norme anuale de venit. Dacă, însă, în cursul aceluiași an fiscal, numărul camerelor închiriate depășește acest plafon, contribuabilul va fi obligat, începând cu anul fiscal următor, să aplice regimul de impunere în sistem real, specific veniturilor obținute din activități independente, scrie legalbadger.
Totodată, pe lângă impozitul de venit datorat, dacă venitul estimat sau realizat depășește plafonul prevăzut de lege – respectiv 6, 12 sau 24 de salarii minime brute pe economie –, se naște obligația de plată a contribuției de asigurări sociale de sănătate, în condițiile stabilite de legislația fiscală.
Așadar, o astfel de activitate generează obligații fiscale, printre care se numără și completarea și depunerea Declarației unice privind impozitul pe venit și contribuțiile sociale datorate de persoanele fizice (formularul 212), cel târziu până la data de 25 mai a anului următor celui în care veniturile au fost realizate. Acest formular are un rol important în determinarea obligațiilor fiscale, întrucât permite stabilirea, prin autoimpunere, a impozitului pe venit și a contribuțiilor sociale aferente, în funcție de regimul aplicabil în momentul depunerii.
Suplimentar, trebuie reținut că, obligațiile fiscale nu se rezumă la depunerea declarațiilor, ci presupun și achitarea integrală, în termenul legal, a sumelor datorate.
În cazul în care contribuabilul omite să își îndeplinească obligațiile declarative, organul fiscal este îndreptățit să stabilească veniturile și obligațiile fiscale din oficiu, în temeiul articolului 107 alineatul (1) din Codul de procedură fiscală.
Acest proces de impunere din oficiu poate avea la bază informații obținute de la terți, inclusiv de la operatorii platformelor prin care a fost intermediată închirierea. Pe lângă calculul impozitului și contribuțiilor, pot fi aplicate sancțiuni contravenționale conform articolului 336 din același cod, iar în unele situații, contribuabilul poate face obiectul unor controale din partea Direcției Generale Antifraudă Fiscală.
În ceea ce privește dreptul autorităților fiscale române să procedeze la impunerea din oficiu a contribuabililor, în absența declarațiilor voluntare, această posibilitate a fost semnificativ extinsă și întărită prin transpunerea în legislația națională a unui set de norme de proveniență europeană, cuprinse în Directiva (UE) 2021/514 a Consiliului, cunoscută sub denumirea DAC 7.
Această directivă a fost adoptată ca răspuns la nevoia de transparență fiscală în mediul digital și are drept scop principal instituirea unei obligații uniforme de raportare pentru operatorii de platforme digitale. Aceștia sunt obligați să colecteze, verifice și transmită administrațiilor fiscale informații relevante despre utilizatorii care obțin venituri prin intermediul platformelor, fie că este vorba despre prestări de servicii, vânzări de bunuri sau închirieri imobiliare pe termen scurt.
Direcția Generală Antifraudă Fiscală a început să transmită notificări scrise către persoane fizice identificate în bazele de date ale administrației fiscale ca având venituri obținute din închirierea de unități de cazare în regim hotelier, prin intermediul platformelor online de tip intermediar, pentru intervalul 2019–2024.
Notificarea are un caracter oficial și reprezintă un act procedural prin care autoritatea fiscală aduce la cunoștința contribuabilului că deține informații relevante privind veniturile sale din activități desfășurate prin intermediul platformelor digitale, atrăgând atenția asupra riscului fiscal existent și oferindu-i posibilitatea de a-și conforma situația fiscală în mod voluntar.
Scopul acestor comunicări este, așadar, de a avertiza persoanele vizate asupra faptului că nedeclararea veniturilor identificate poate conduce la inițierea unor proceduri de control fiscal sau de impunere din oficiu.
Notificările nu stabilesc în mod expres cuantumul obligațiilor fiscale datorate și nu solicită plata unor sume determinate, ci oferă cadrul necesar pentru o conformare benevolă, anterior declanșării oricărei proceduri formale de inspecție fiscală sau emiterii unei decizii de impunere din oficiu.
În această situație, este indicat ca persoanele care au primit astfel de notificări și care au desfășurat activități de închiriere în scop turistic prin platforme digitale să procedeze la regularizarea situației fiscale prin completarea și depunerea Declarației unice (formularul 212) până cel târziu la data de 25 mai 2025, pentru perioada 2019–2024.
Această declarație trebuie depusă prin intermediul platformei online Spațiul Privat Virtual (SPV) pusă la dispoziție de ANAF, pentru fiecare an fiscal în parte în care au fost obținute venituri nedeclarate. Contribuabilul va declara venitul brut, eventualele cheltuieli deductibile și baza impozabilă corespunzătoare fiecărui an. În funcție de aceste informații, se vor stabili obligațiile fiscale aferente – respectiv impozitul pe venit în cotă de 10% și, dacă este cazul, contribuția de asigurări sociale de sănătate, în conformitate cu pragurile legale aplicabile.