Pe 21 iunie 1922, intra în agonie și avea să se stingă, o zi mai târziu, renumitul om politic, ziarist şi strălucit avocat Take Ionescu. A fost primul om politic al României care, fără avere, fără relaţii, fără susţinere, a reuşit să creeze un partid de opoziţie și a scris istorie. Bizara moarte a lui Take Ionescu în Italia a șocat pe toată lumea și a ridicat numeroase semne de întrebare.
La moartea lui Take Ionescu, deşi i-a fost înverşunat opozant, Carol I avea să spună despre politician că a reprezentat „omul cel mai inteligent din timpul domniei mele”.
Dumitru Ioan – acesta era numele adevărat al lui Take Ionescu – s-a născut pe 13 octombrie 1858 la Ploieşti, într-o familie modestă de negustori. Originea sa i-a interzis de la bun început ascensiunea în lumea politicii, o zonă rezervată privilegiaţilor, vremii veniţi din familii bogate. Dar Take Ionescu a spart tiparele: fiul negustorului modest din Ploieşti a ajuns unul dintre cei mai importanţi oameni ai României.
În timpul liceului şi-a schimbat numele din Ioan în Ionescu. A plecat la Paris pentru a studia Dreptul şi a devenit doctor în avocatură. Revenit în ţară şi-a început cariera de avocat şi în scurt timp a căpătat renumele de ”Gură de aur”, datorită talentului oratoric excepţional.
S-a înscris în Partidul National Liberal, iar la alegerile din 1884 a fost votat deputat de către colegiul al III-lea de Ilfov. Doi ani mai târziu, nemulţumit de politica lui Ion Brătianu, a plecat de la liberali, iar la alegerile din 1888 a candidat ca independent, programul său politic fiind cunoscut sub numele de ”takism”.
Curtat de Lascăr Catargiu, în 1891 a acceptat să se alăture Partidului Conservator şi a fost numit ministru al cultelor în cabinetul Catargiu.
S-a rupt de conservatori şi a înfiinţat în 1908 Partidul Conservator Democrat, cu care a reuşit să obţină rezultate bune la alegeri. În 1913, Take Ionescu a devenit ministru de Interne. Denumirea partidului înfiinţat de el a cunoscut de-a lungul anilor mai multe variante căpătând după unire numele de Partidul Democrat.
Take Ionescu a avut o mare ambiţie: aceea de a deveni şeful Consiliului de Miniştrii. La sugestia regelui Ferdinand I, pe 11 decembrie 1921, Take Ionescu şi-a dat demisia din fruntea Ministerului de Externe cauzând astfel o criză politică ce l-a determinat pe Alexandru Averescu să depună mandatul guvernului peste două zile. În aceste condiţii, şeful statului l-a numit pe Take Ionescu preşedinte al Consiliului de Miniştri. Guvernul său a primit însă un vot de blam în Parlament, iar Take Ionescu a fost nevoit să-şi depună mandatul la scurt timp de la învestire.
Dezamăgit, politicianul a plecat în vacanţă, în vara anului 1922. Afla într-un restaurant din Napoli, Take Ionescu a cedat insistențelor unei vânzătoare care i-a oferit o porție de stridii.
Din cauza stridiilor infectate, lui Take Ionescu i se declanşează o infecţie bacteriană a aortei.
În ciuda eforturilor medicilor de a-l salva, a murit în Italia, pe 22 iunie 1922, din cauza unei hemoragii interne.
S-a vorbit mult despre o posibilă eliminare a sa de pe scena politică, pusă la cale de adversari. Mari semne de întrebare a ridicat faptul că vânzătoarea care i-a oferit lui Take Ionescu stridiile infectate nu a mai fost de găsit.
Trupul neînsufleţit al politicianului a fost adus în ţară cu onoruri. Trenul mortuar a plecat de la Roma pe 24 iunie, iar la Bucureşti a fost întâmpinat de mii de români care au vrut să îi aducă un ultim omagiu marelui orator.Trupul lui Take Ionescu a fost aşezat în rotonda Ateneului Român. Politicianul a fost înmormântat la mănăstirea Sinaia, aşa cum ceruse în testament.