Călătoria corabiilor pe uscat, manevra genială a sultanului Mahomed al II-lea, care a dus la căderea Constantinopolului

Pe 3 februarie 1451, după moartea lui Murad al II-lea, fiul său, Mehmed al II-lea, devine sultan al Imperiului Otoman. ”Ivincibilul Mahomed” a fost singurul conducător care a reușit să cucerească mărețul Constantinopol, moment care a însemnat sfârşitul Imperiului Bizantin. Călătoria corăbiilor pe uscat a fost manevra teoretic imposibilă, dar practic genială a sultanului. 

Constantinopol a rămas capitala Imperiului Otoman până la destrămarea acestuia, în anul 1922. În anul 1930, după proclamarea Republicii Turcia, oraşul a fost redenumit în Istanbul.

Campania de cucerire a Constantinopulului a fost atât de impresionantă, încât a devenit subiectul unei serii docu-drama pe Netflix,  Ascensiunea Imperiilor: Otomanii.

Călătoria corăbiilor pe uscat, manevra genială a sultanului. O nebunie și o victorie

Victoria musulmanilor s-a datorat, în mare parte, deciziilor nebunești ale sultanului Mehmet. Deși pe câmpul de luptă era o diferență uriașă de luptători- 7 000 de de partea bizantinilor împotriva a 50.000 de otomani, apărătorii Constantinopolului ar fi putut rezista în spatele zidurilor până la sosirea unui promis ajutor din Vestul Europei.

Tânărul sultan știa că avea nevoie de altceva pentru victorie. Avea nevoie să ajungă în punctul vulnerabil al cetății, portul, respectiv să atace cu forțele sale navale în ”Cornul de Aur”. Bizantinii erau conștienți de pericol, dar se bizuiau pe un lanțul uriaș care se întindea peste ape, peste strâmtoarea Bosfor, blocând accesul corabiilor.

Mehmet a găsit o soluție absolut nebunească. A ordonat armatei să târască pur și simplu navele din Bosfor orașului peste un deal, acolo unde strâmtoarea face un cot, pentru a evita lanțul din apă. Nimeni nu a avut curajul să se opună ordinului imposibil. Au defrișat o pădure și apoi, folosindu-se de bușteni pentru a facilita alunecarea navelor, au ”navigat pe uscat”, peste deal. S-a lucrat numai noaptea, manvrele rămânând total necunoscute bizantinilor, care se concentrau pe apărarea zidurilor. A fost mare lovitură, care a dus la câștigarea, în cele din urmă, a luptei.

A doua lovitură: tunul Basilic, construit de un maghiar din Brașov

Orban, un maghiar din Brașov (sau Urban, conform altor surse) și-a oferit în primă fază serviciile bizantinilor. Aflați sub asediu, aceștia nu au avut suficienți bani pentru a satisface cerințele armurierului.
Drept urmare, Orban a părăsit Constantinopolul și s-a alăturat sultanului Mahomed al II-lea. Orban a susținut că poate construi un tun care poate dărâma chiar și „zidurile Babilonului”. Turcii i-au pus la dispoziție tot ce a cerut, iar maghiarul Orban a construit cel mai mare tun al timpurilor sale.

Turnat la Adrianopol, avea 8 metri lungime și ca să-l poată transporta,  turcii au folosit 60 de boi

Tunul lui Orban, numit „Basilic” era capabil să arunce o ghiulea de piatră cu o greutate de 270 kg la o distanță de peste 1,6 km. Avea însă și dezavantaje greu de trecut cu vederea. Pentru a-l reîncărca era nevoie de mai bine de trei ore, iar ghiulele erau foarte puține.
Tunul s-a prăbușit sub propriul său recul după șase săptămâni, dar a provocat daune uriașe zidului Constantinopoleului.