Carmen Tănase i-a mărturisit lui Mihai Morar care este cea mai mare teamă a ei | VIDEO
Atunci când o asculți vorbind pe Carmen Tănase ai senzația că asculți discursul celei mai puternice femei din lume. Cu o vorbă apăsată, de-o lejeritate care uneori stârnește hohote de râs, actrița nu se ascunde în spatele metaforelor doar de dragul unei impresii plăcute.
Îi place să spună lucrurilor pe nume și, în egală măsură, îi place să mângâie cu blândețea unei mame. Iată, o personalitate care este caracterizată de contraste, de unde, probabil, i se trage și succesul.
VĂ MAI RECOMANDĂM ȘI: Mihai Morar: „Îmi place compania femeilor, sunt foarte emoționale!”
„Am purtat conversația cu Carmen Tănase cu o zi înainte de a împlini 61 de ani. Episodul e o poveste de viață a unui om care nu pretinde că poate da lecții de viață. E un episod despre marile întâlniri ale vieții sale, despre oamenii care au clădit-o, de la tatăl, care rămâne “bărbatul vieții mele”, până la fiul, “marea mea întâlnire”, alături de care s-a mutat, anul trecut, într-o casă, la țară.”, este, iată, concluzia lui Mihai Morar după 2 ore de discuții cu actrița, pentru un nou episod al podcastului „Fain & Simplu”.
În timpul acestor 120 de minute, actrița a făcut o sumedenie de mărturisiri. De la drama pierderii soțului și până la părerea strict personală pe care o are despre certificatul verde, nimic nu a fost ratat, dar, ceea ce este cu adevărat atât de aproape de ce și cine este Carmen Trandafir este declarația următoare:
„Nu mă tem de sărăcie. Mă tem de oameni, și îmi pare rău să spun asta. Este adevărat că eu trăiesc cu animalele în casă, dintotdeauna, însă crede-mă, este o diferență de la cer la pământ între onestitatea unui om și onestitatea unui animal. Nu se compară, foarte rar întâlnești un om atât de onest precum un animal. Onest, nu iubitor, onest. Vulpea nu este iubitoare, dar este onestă.”, a povestit actrița.
Click to display the embedded YouTube video
Carmen Tănase i-a mai mărturisit lui Mihai Morar că situația actuală, momentele în care nu a putut să facă ce-i place cel mai mult, teatrul, aproape că a adus-o în pragul depresiei.
„De fapt, nu mi-a trecut nici acum stare aia de pre-depresie pentru că mă rog, știu niște lucruri, că sunt doctor în pandemie, dar nu a murit speranța, ceea ce e cel mai important și eu încă mai sper că o să fie bine. Dar este o tâmpenie, pentru că, după ce n-am jucat, după am jucat cu 30%, după cu 50%, cu 70% o aberație, sala aproape plină, aberant, adică ce face diferența? Pe bune? După aia am căzut iar la 30%. Există producători de teatru care și-au vândut casele, pentru că fac din pasiune asta, nu ca să câștige bani. Și-au vândut casele ca să nu mai depindă de teatru, să-și facă decorurile proprii, domule ăștia sunt bani! Ei din asta trăiesc, pe ei nu i-au ajutat nimeni. Bătaie de joc. Bun, boală boală, dar noi ce facem că murim pe dinăuntru știi ce zic? Cu toate astea, așa cum sunt eu, speranța mea nu a murit că se întâmplă un miracol.”, conchide actrița.
