A fost mai întâi domnitor, apoi primul rege al românilor. Carol I, s-a născut pe 20 aprilie 1839. Alegerea sa ca suveran a fost una dintre cele mai inspirate din istorie. Carol I al României a reușit să impună noul nume al statului român. A obținut, cu prețul unui război, independența față de Imperiul Otoman, a bătut prima monedă românească, leul, și a înzestrat noul stat cu toate instituțiile necesare. A obținut Dobrogea, apoi Cadrilaterul. În cei 48 de ani de domnie, și-a dedicat fiecare clipă servirii țării.
Biografia suveranului cu cea mai lungă domnie din istoria statelor româneşti are destule elemente inedite, unele consemnate de istorie, altele de contemporanii săi.

Alegerea lui Carol I în fruntea României, după exilarea lui Alexandru Ioan Cuza, a intervenit într-un moment tensionat al ţării sale natale, Germania, cu Austria. Pentru a nu fi arestat, tânărul viitor monarh, care avea doar 27 de ani, a călătorit spre România incognito.
S-a deghizat şi a folosit numele Karl Hettingen, un negustor cu interese comerciale în ţara noastră. A venit cu trenul pe ruta Düsseldorf – Bonn – Freiburg – Zürich – Viena – Budapesta, iar pe 8 mai 1866 a pus piciorul pe pământ românesc, la Drobeta Turnu-Severin.
De aici a plecat cu trăsura spre Bucureşti, însoţit de Brătianu, trecând prin oraşele Horezu, Râmnicu-Vâlcea, Curtea de Argeş, Câmpulung şi Târgovişte, traseu numit ulterior „Drumul lui Carol“
Carol I ştia germana, franceza şi engleza, iar limba română a învăţat-o în doar un an.
I.G. Duca conesmna că suveranul „vorbea scandat, cu o greutate vădită de elocuţiune, cu accent străin în franţuzeşte, un amestec de accent german şi englez în româneşte, cu un accent atât de pronunţat, încât adesea nici nu-l puteai pricepe şi totuşi ştia foarte bine şi limba franceză şi cea română. În nemţeşte, dificultatea de elocuţiune dispărea cu totul; îmi aduc aminte că l-am auzit la un banchet rostind un toast în limba germană, şi era aproape elocvent“.
Suveranul a fost descris de contemporanii, dar şi de soţia sa, ca fiind o persoană rece, preocupat permanent, aproape excesiv, de datoria sa de rege.
Regina Elisabeta spunea despre Carol că este „o persoană care îşi poartă coroana şi în somn”.
Era un exemplu de meticulozitate germană şi punctualitate. Pentru nimic în lume nu ar fi intrat la deschiderea Parlamentului în sala de şedinţă la 12 şi un minut. Când suna 12, el şi intra pe poartă.
S-a întâmplat pe 15 mai 1877, în timpul Războiului de Independenţă de sub Imperiul Otoman. Carol I a vizitat bateriile regale române de la Calafat, unde a ordonat deschiderea focului asupra Vidinului.
La ora 19.30 a fost deschis focul de către tunul 1 din bateria Carol, după care a executat foc tunul 1 din bateria Mircea, urmat de tunul 1 din bateria Elisabeta. La prima lovitură românească de tun regele Carol I a rostit celebra propoziţie „Asta-i muzica ce-mi place!”

În căutarea unui loc în care să ridice o reşedinţă de vară, Carol I a ajuns în comuna Podu Neagului, un mic sat de munte cu peisaje sălbatice. Acesta a primit, câţiva ani mai târziu, la iniţiativa suveranului, numele de Sinaia, scrie adevărul.
Regele a cumpărat 1000 de pogoane în localitate şi, în 1873, a demarat proiectul unei case de vacanţă pentru familie. Doi ani le-au trebuit constructorilor să stabilizeze fundaţia, iar 300 de muncitori au muncit pentru a consolida terenul, afectat de alunecări şi cursurile de apă subterane.
Castelul Peleş a bifat o premieră: a fost prima construcţie din România a cărei fundaţie este din beton.
Construcţia palatului a durat 39 de ani şi a costat 198 milioane de dolari, plătiţi prin sacrificiul financiar al monarhului.