Persoanele care se ocupă de îngrijirea părinților în vârstă pot beneficia de indemnizații conform Legii nr. 17/2000. Acești bani sunt acordați direct îngrijitorului și nu reprezintă o majorare a pensiei persoanei îngrijite.
Sprijinul financiar este condiționat de evaluarea gradului de dependență al vârstnicului, reducerea programului de muncă al îngrijitorului la jumătate de normă și încheierea unui contract cu serviciul public de asistență socială. Îngrijitorul informal poate fi un membru al familiei, o rudă sau orice altă persoană care oferă ajutor unui vârstnic care și-a pierdut autonomia.
Legea nu impune ca îngrijitorul să dețină o calificare profesională specifică pentru a beneficia de indemnizație. Totuși, mecanismul este legat de reducerea programului de lucru la jumătate de normă. Astfel, un angajat cu program de opt ore pe zi trebuie să treacă la patru ore de muncă zilnic. Persoanele fără loc de muncă sau pensionarii care nu activează profesional nu pot primi indemnizația doar pe baza faptului că oferă îngrijire unui vârstnic.
Conform articolului 13 din Legea nr. 17/2000, indemnizația lunară reprezintă jumătate din salariul de bază brut al îngrijitorului la domiciliu, gradația 0, stabilit în conformitate cu Legea-cadru nr. 153/2017. Valoarea brută a indemnizației este supusă impozitelor și contribuțiilor, astfel că suma netă primită poate diferi.
Ca exemplu, Primăria Constanța afișează un cuantum brut de 2.025 de lei pentru această indemnizație, conform formulei legale. Cererea pentru acordarea indemnizației se depune la serviciul public de asistență socială din localitatea de domiciliu a persoanei îngrijite, cum ar fi direcția de asistență socială sau, în București, DGASPC sectorial.
Solicitanții trebuie să se adreseze compartimentului pentru persoane vârstnice pentru informații suplimentare privind condițiile și procedura de obținere a indemnizației pentru îngrijitorul informal.
Dosarul cuprinde, în mod obișnuit: