Ce a putut să observe managerul Muzeului de Istorie când a primit Coiful de la Coțofenești. „Vom face o serie de investigații”

Coiful de aur de la Coţofeneşti şi două brăţări de aur, recuperate după furtul de anul trecut de la Muzeul Drents din Assen, au fost prezentate, marţi seară, la Muzeul Naţional de Istorie al României. Managerul instituției culturale a observat câteva detalii la piesele de patrimoniu. Se pare că acestea au nevoie de restaurare urgentă.

Coiful de la Coțofenești și cele două brățări de aur, expuse înainte de restaurare

Cornel Ilie, managerul interimar al MNIR, a dat asigurări că nu are îndoieli referitoare la autenticitatea pieselor. Coiful de la Coţofeneşti, uşor deformat, va intra în proces de restaurare după metode conforme. De miercuri, piesele de patrimoniu vor putea fi vizitate de public.

Robert van Langh, directorul Muzeului Drents din Assen, Regatul Ţărilor de Jos, prezent la dezvăluirea artefactelor româneşti la Muzeul Naţional de Istorie a României, a declarat că a fost onorat să însoţească coiful şi brăţările până în România.

„Tezaurul european este din nou acolo unde îi este locul. De-a lungul întregii istorii a muzeelor occidentale un furt presupunând folosirea explozibilului este unic şi fără precedent. Acest atac a pus la grea încercare prieteniile, în vreme ce tocmai aceste relaţii dintre muzeele noastre au pus bazele acestei remarcabile expoziţii pe care am organizat-o împreună.

Din punctul meu de vedere, astăzi, putem să constatăm că adevăratele prietenii pot supravieţui acuzaţiilor, furiei sau unor teorii ale conspiraţiei. Mulţumită neobositelor eforturi conjugate ale autorităţilor din România şi din Olanda putem astăzi să sărbătorim reîntoarcerea mult-aşteptată a coifului de aur şi a două dintre cele trei brăţări regale dacice. Demersurile poliţiei şi ale autorităţilor judiciare din ambele ţări au fost cu adevărat notabile”, a spus Van Langh la Bucureşti.

De asemenea, managerul a mai spus că speră ca „justiţia să-şi urmeze cursul firesc”.

Mulţumind autorităţilor şi colegilor din România, Robert van Langh a afirmat: „Aş dori să reiterez apelul pe care l-am făcut în Olanda, la întoarcerea acestor comori, şi încă o dată săptămâna trecută, în tribunal: oricine are informaţii cu privire la locul unde se află cea de-a treia brăţară, rog să ne informeze. Să ne ajute pentru ca şi această brăţară să se întoarcă în siguranţă acasă, aici, la Bucureşti”.

Procesul de restaurare va începe ulterior

Directorul MNIR, Cornel Ilie, a declarat că „pentru o perioadă de zece zile, Coiful de la Coţofeneşti şi cele două brăţări regale dacice recuperate vor fi expuse public la Muzeul Naţional de Istorie a României, în starea în care au fost recuperate, înainte de intrarea în procesul de restaurare. Credem că publicul are dreptul să le vadă astfel: nu doar ca obiecte splendide, ci ca martori ai unei încercări, ai unei pierderi aproape ireparabile şi ai unei reveniri pe care o datorăm cooperării dintre instituţii şi perseverenţei autorităţilor”.

Referitor la daunele pe care le-a suferit Coiful, managerul MNIR a precizat: „Coiful are un obrăzar afectat, s-a desprins o parte de pe o urmă veche a restaurării. Procesul de restaurare va fi mai uşor. Este puţin ovalizat, deformat, însă vom face o serie de investigaţii, vom stabili metodele prin care se va interveni pentru a-l restaura aşa cum se cuvine. Nu este ceva care să fie complicat. Vom avea şi o colaborare cu colegii olandezi”.

Demeter András István, ministrul Culturii, a fost întrebat dacă aceste obiecte vor mai fi expuse în alte muzee, răspunsul ministrului a fost categoric: „Da. Accesibilitatea este condiţie sine qua non a patrimoniului (…). Dacă expunerea de la Bucureşti este prima reîntâlnire, itinerarea (de după restaurare) trebuie să fie momentul în care aceasta este împărtăşită la scară naţională. Conferinţa, expunerea şi itinerarea nu sunt şi nu trebuie privite ca nişte forme exhaustive ale campaniei, ci ca prime repere ale unei construcţii deschise dezvoltării succesive”.

Coiful are nevoie de restaurare cât mai rapidă

Cele două brăţări nu prezintă urme de distrugere. În schimb, coiful prezintă urme vizibile de degradare. Descoperit în Prahova, datat secolul IV a.Chr., are o greutate de 725.40 g, diametru=200 mm, înălţime=225 mm. Piesa are formă conică, cu partea superioară lipsă şi este lucrată din tablă de aur. Calota este împodobită cu conuri “au repoussée”, dispuse în şiruri orizontale, cu excepţia a două conuri care sunt decorate cu ornamente cruciforme.

În zona frontală sunt reliefaţi doi ochi apotropaici cu sprâncene duble, terminate arcuit. Apărătoarele de obraz sunt decorate cu câte un personaj cu coif şi pelerină ce se sprijină cu unul din genunchi de un berbec, pe care se pregăteşte să-l sacrifice cu pumnalul. Apărătoarea cefei este împodobită în două registre, despărţite pe orizontală printr-o bandă de “S”.

Decorul din registrul superior este format din 4 animale din profil dispuse spre stânga, în mijloc fiind o rozetă. Registrul inferior cuprinde 3 animale dintre care 2 afrontate ţin în gură un picior terminat cu o copită. Calota are fragmente lipsă, fisuri, zgârieturi, urme vizibile de lovituri, deformări pe întreaga suprafaţă. Apărătoarea de obraz drept, desprinsă, lipită de coif cu fibre de sticlă şi răşină, cu o perforaţie din vechime, prezintă zgârieturi, fisuri, fragmente lipsă şi urme de lovire.

Apărătoarea stângă, prezintă o perforaţie din vechime, zgârieturi, fisuri, mici fragmente lipsă, urme de lovire, iar în zona de contact cu calota şi apărătoarea de ceafă prezintă tendinţa de desprindere şi lipitură cu fibre de sticlă şi răşină. Apărătoarea de ceafă prezintă urme vizibile de lovituri, zgârieturi şi lungi fisuri cu fragmente lipsă în zona de contact cu calota şi în partea inferioară, precum şi o lipitură cu fibra de sticlă şi răşină. Coiful este vizibil deformat şi în cavităţile decoraţiilor prezintă impurităţi.