Ce am pierdut și ce am câștigat după doi ani de război în Ucraina. Potențialul imens al României în bazinul Mării Negre
Oricât de cinic ar suna, în contextul războiului din Ucraina, România are șansa să devină un actor important în bazinul Mării Negre, iar Portul Constanța un hub informațional de expertiză la Pontul Euxin, pe care statele implicate în reconstrucția Ucrainei să-l poată accesa facil. Ipoteza aparține profesorului universitar Dan Dungaciu.
Este cunoscut faptul că în relațiile internaționale primează raționamentul și intersul național în detrimentul emoției. Din nou, în pofida faptului că sună extrem de cinic, România, prin prisma conflictului ruso- ucrainean are în față un avantaj strategic pe care îl poate fructifica.
Războiul din Ucraina și rolul pe care îl are România în conflictul ruso-ucrainean
Țara noastră are șansa să transforme Constanța într-un important centru logistico-strategic, „adică flota Mării Negre trebuie revalorificiată și modernizată”.
„Constanţa să devină un port logistic de reconstrucţie a Ucrainei – acesta este un avantaj strategic pe care România trebuie să îl fructifice şi sunt bucuros că există paşi în această direcţie. Şi Constanţa să capete o importanţă logistico-strategică, adică flota Mării Negre trebuie revalorificată şi modernizată.
Constanţa trebuie să devină un hub informaţional, un hub de expertiză la Marea Neagră pe care să îl acceseze toţi. Dacă se va încheia războiul printr-o “pace rece” sau “conflict îngheţat”, zona va fi importantă”, a punctat Dan Dungaciu.
Ca o paranteză, în timpul Războiului Mondial, premierul britanic, Winston Churchill, și-a sacrificat propriul popor pentru a nu pierde avantajul în fața hoardei hitleriste. Churchill primise informația că Luftwaffe, forțele aeriene naziste, vor bombarda un mic orășel din Marea Britanie. Întrebat dăcă sună evacuarea în orașul respectiv, premierul a refuzat. „Ne pierdem avantajul în fața nemților”.
Altfel spus, dacă locuitorii erau evacuți, Berlinul afla de faptul că britanicii au reușit să decodeze mesajele secrete transmise de germani prin celebra mașină de criptat Enigma.
Războiul NATO-Rusia iese din calcul, cel puțin pentru moment
Revenind la războiul din Ucraina, analistul nu consideră că un război NATO-Rusia ar putea avea loc în viitorul apropiat, în ciuda amenințărilor venite de la Kremlin.
„Pe termen mediu şi lung, totul depinde de modul în care se va încheia acest război, când se va face asta şi, evident, ce se va negocia la “masa verde”. Dar sunt prea multe necunoscute deocamdată. Am sentimentul, tot mai acut, că în Occident avem o problemă majoră la nivelul comunicării publice.
Astăzi, după anul 2023, eşuat în mare parte pentru Ucraina, cu o contraofensivă costisitoare şi care nu a reuşit, intrăm iar într-un discurs exaltat de acelaşi tip, dar cu semn schimbat: vin ruşii! Evident că populaţia simte contradicţia: cum se face că o armată care mai ieri pierdea pe linie în faţa Ucrainei, respectiv armata rusă, poate astăzi să pună în pericol ditamai NATO.
Căci atunci când vorbim despre Polonia sau statele baltice, nu vorbim despre Ucraina, Georgia sau Republica Moldova, ci vorbim despre NATO şi Articolul 5, despre celebra declaraţie a preşedintelui Biden, după care “nu vom permite ca vreun inch din teritoriul NATO să fie afectat”. Deci este vorba despre un potenţial război al Rusiei cu NATO. Asta, dincolo de toate, ne arată cât de riscantă este exagerarea şi exaltarea, chiar şi în numele unei cauze bune”, a arătat prof. univ. dr. Dan Dungaciu.
„Ucraina trebuia cucerită pe modelul Crimeea”
Profesorul universitar își continuă analiza și precizează că Vladimir Putin ar fi vrut să cucerească Ucraina pe modelul Crimeea, adică eliminarea liderilor politici și instalarea unui guvern marionetă, nu a vrut neaparat să cucerească militar Ucraina,
„ Cel mai probabil, deşi e cam devreme să ne pronunţăm, scopul a fost, cum spun rapoartele britanicilor, să se cucerească Ucraina pe modelul unei Crimei mai extinse, adică o “operaţiune specială” prin care să fie eliminaţi sau înlăturaţi liderii politici de la Kiev, factorii de decizie, cucerite instituţiile de putere şi, mizând pe ataşamentul populaţiei, să cadă tot mărul ucrainean în poala Rusiei, fără invazie militară propriu-zisă. Sigur că lucrurile au evoluat altfel. Ucraina, sprijinită de Occident, a luptat, negocierile din Turcia au eşuat şi am ajuns de la “operaţiunea specială” a FSB la războiul propriu-zis dus de armata rusă”, a menţionat el.
Pe de altă parte, opinează analistul politici, ideea unui conflict NATO-Rusia deturnează atenția de la chestiunile care se petrec sub ochii noștri.
Vladimir Putin, un obiectiv criminal
De asemenea, analistul politic este de părere că “această discuţie despre eventualitatea unui conflict NATO – Rusia ne face să ignorăm chestiunile dureroase care se pot petrece sub ochii noştri”. Vladimir Putin urmărește să ocupe cât mai mult terioriu din Est, populat cu rusofoni, așa cum înțelege Moscova.
„(…) iar ulterior să facă din restul Ucrainei un stat nefuncţional şi, militar, neviabil. În ultima iarnă, surprinzător, ruşii nu au atacat atât de mult reţelele energetice ale Ucrainei, cât infrastructură militară critică, fabrici de armament, obiective de securitate strategice. Asta arată că vor să distrugă Ucraina pe termen lung. (…) Ca să revin: nu cred că pe termen scurt există riscul unei confruntări Rusia – NATO. Pe termen mediu şi lung, totul depinde de modul în care se va încheia acest război, când se va face asta şi, evident, ce se va negocia la “masa verde”. Dar sunt prea multe necunoscute deocamdată”, a completat Dan Dungaciu.
Moscova blufează
Deși a precizat că și-ar dori ca Joe Biden să câștige alegerile, Vladimir Putin nu are încredere în președinții de peste Ocean, de fapt, nu are încredere în Statele Unite.
„Scopul lui acum nu este să aştepte favoruri din partea Occidentului sau Americii, ci să rezolve singur problema de securitate, apropo de Ucraina, aşa cum o percepe Kremlinul. Asta înseamnă, mă tem, că va forţa să ia cât mai mult din partea de Est a Ucrainei şi să lase restul teritoriului nefuncţional, deci o Ucraină care nu se poate nici întreţine, nici stabiliza singură, doar cu perfuzii permanente de la occidentali, neutră, evident, şi, practic, imposibil de utilizat strategic. Acesta este riscul cel mai mare, din punctul meu de vedere, ruşii spre asta pare că merg”, a opinat directorul Institutului de Ştiinţe Politice şi Relaţii Internaţionale “Ion I. C. Brătianu” al Academiei Române.
Profesorul universitar a mai arătat că România a avut o abordare diferită a războiului din Ucraina, spre deosebire de Ungaria. Liderii politici de la București au ridicat problema minorității române din Ucraina, însă, proiectul asumat de București a fost unul ”geopolitic”.
România, o strategie ascunsă
Cu alte cuvinte, politica guvernanților români a fost construită astfel încât să nu interfereze cu inițiativele euroatlantice ale Kievului. Altfel spus, ceea ce am văzut la televizor, referitor la presiunile României, pentru recunoașterea limbii române în unitățile de învățământ în Ucraina și așa mai departe au fost doar de fațadă. București nu a urmărit să condiționeze, din punct de vedere, etnic sau religios, Ucraina.
„Gândirea Bucureştiului a fost şi este că un rău mai mare nu trebuie să se producă. (…) România a adoptat o poziţie net diferită de cea a Budapestei, care a condiţionat şi condiţionează orice apropiere instituţională a Ucrainei de NATO şi UE prin respectarea drepturilor minorităţii maghiare din Ucraina. România a sperat că Ucraina, ca “buffer”, va ajuta România să scape de obsesia rusă, o idee recurentă a modernităţii noastre. Sigur, cu inima nu puteai să nu susţii un asemenea proiect, chiar dacă era prea frumos să fie adevărat”, a explicat analistul.
România trebuie să demonsreze
În acest context, Dungaciu a evidențiat faptul că România trebuie să demonstreze Occidentului că deține capacitatea de a deveni un actor regional important în bazinul Mării Negre.
„Constanţa să devină un port logistic de reconstrucţie a Ucrainei. Acesta este un avantaj strategic pe care România trebuie să îl fructifice şi sunt bucuros că există paşi în această direcţie. Şi Constanţa să capete o importanţă logistico-strategică, adică flota Mării Negre trebuie revalorificată şi modernizată. Constanţa trebuie să devină un hub informaţional, un hub de expertiză la Marea Neagră pe care să îl acceseze toţi.
Dacă se va încheia războiul printr-o “pace rece” sau “conflict îngheţat”, zona va fi importantă. Americanii nu vor pleca din regiune, pentru că nu pot abandona o regiune tensionată pentru a merge liniştiţi în Pacific pentru o confruntare cu China, care rămâne, de departe, cea mai mare miză pentru SUA”, a completat Dungaciu, pentru Financial Intelligence.
„România trebuie să ceară integrarea Moldovei în NATO”
În ceea ce privește finalul conflictului din Ucraina, analistul opinează că războiul se va încheia printr-o negociere SUA-Rusia, NATO sau ONU nu vor participa la procesul de negoociere. De asemene, analistul a mai punctat faptul statele democratice ar comite o eroare gravă dacă ar lasă Republica Moldova și Ucraina la periferia Organizației Nord-Atlantice.
„Şi înainte de invazie, la finalul anului 2021 şi începutul anului 2022, Putin era în discuţii cu SUA, nu cu NATO. Aşa va fi şi acum. În acea discuţie, România nu va fi “la masă”. E bine că nu va fi nici “în meniu”. Cine riscă să fie “în meniu”, în această discuţie, este Republica Moldova.
Iar dacă Republica Moldova va fi “în meniu”, România trebuie să se străduiască să aducă în discuţie această problemă a Parteneriatului strategic şi să explice partenerului strategic că, dacă acest război se va încheia fără multe şanse reale ca Ucraina să îşi redobândească teritoriile şi fără multe şanse reale ca Ucraina să intre integral în UE sau NATO, atunci ar trebui operată decuplarea Republicii Moldova de Ucraina.
România a luptat mult ca Ucraina să fie cuplată de Republica Moldova. Acum, s-ar putea să luptăm pentru decuplare. Dacă Ucraina îşi pierde şansele, ca urmare a consecinţelor, de integrare în UE şi NATO, Republica Moldova trebuie decuplată de Ucraina”, a explicat Dan Dungaciu.
