Încă din prima zi a invaziei ruse în Ucraina, după ce președintele Zelensky le-a cerut civililor să se înarmeze, au apărut imagini la televiziuni cu ucraieneni, bărbați, femei și copii, fabricând cantități impresionante de ”cocktailuri Molotov”. Dar ce este cocktailul Molotov și de unde i se trage numele?
”Arma” este bine cunoscută din așa numitele ”războaie urbane”. La proteste care devin violente, protestatari care atacă diverse clădiri, bande rivale care se luptă între ele. Mai puțin în …războaie.
Cocktail Molotov este o bombă incendiară artizanală, un amestec de anumite produse inflamabile – de obicei benzină – cu ulei de motor într-un un recipient de sticlă.
În modelele clasice, o cârpă sau bucată de pânză așezată în locul dopului servește de fitil. Se aprinde fitilul și se lansează. La spargerea sticlei se împrăștie conținutul care intră în contact cu flacara fitilului și se incendiază. Uleiul de motor face ca benzina să se lipească de orice suprafață.
În Ucraina, oamenii au pus și polistiren în sticle pentru ca efectul să fie și mai puternic.
Un strămoșu al „Cocktailului Molotov” a fost folosit pentru prima oară în timpul Războiului Civil Spaniol (1936-1939), însă celebrul nume a apărut mult mai târziu.
Arhi-cunoscuta bombă artizanală incendiară este denumită după ministrul de Externe sovietic Viaceslav Molotov, unul dintre artizanii pactului germano-sovietic din 1939 (Ribbentrop-Molotov) care împărţea Europa de Est în sfere de influenţă ale Germaniei naziste şi Uniunii Sovietice.
Dar numele nu a fost dat pentru a-l onora pe politicianul sovietic.
Pe 25 februarie, Ministerul Afacerilor Interne din Ucraina a publicat o imagine pe canalul de Telegram despre cum se prepară un cocktail Molotov. Postarea a fost însoțită de îndemnul „Pregătiți-vă!” și a inclus o trimitere la rețeta pe care „finlandezii au făcut-o în 1939”, adică la faimoasele gherile finlandeze care, împotriva tuturor șanselor, au învins Uniunea Sovietică în conflict brutal din 1940, cunoscut sub numele „Războiul de iarnă”.
La acea vreme, compania Alko a ajuns să le producă în masă în sticlă de 750 de militri și să le distribuie la pachet cu chibrituri ca să poată fi aprinse – și înlocuiau cârpa ca produsul să fie cât mai sigur în folosire.
Estimările indică un număr de circa 450 de mii de sticle produse în perioada „Războiului de iarnă”.