Ce este obligatoriu să existe pe masa de Crăciun. Felul de mâncare pe care îl adoră toți românii
Ce este obligatoriu să existe pe masa de Crăciun? Nimeni nu-și poate imagina, nu-i așa, aceasă sărbătoare fără celebrele noastre sarmale.
Sarmalele sunt, de obicei, o mâncare grea, care se prepară mai ales în timpul iernii. Se servesc alături de mămăligă, uneori cu cartofi, sau pâine, „răcorite” cu iaurt, smântână şi hrean.
În mod normal, pentru fiecare familie se prepară o oală (vas) mare cu sarmale, care sunt apoi servite ca fel principal, la ocazii speciale.
Ce este obligatoriu să existe pe masa de Crăciun. De unde vin sarmalele?
Masa de Crăciun trebuie să fie una bogată. Nimic nu trebuie sa lipsească. Bucatele sunt pregătite și în funcție de zona tării. De exemplu, de la cei din zona Moldovei nu lipsesc zeama de carne cu tocmagi, chișca sau răcitura din carne de cocos.
In Ardeal, nu trebuie sa lipsească de pe masă slănina, cârnații, ciolanul afumat, ciorba de porc ardelenească, sarmalele ardelenești sau salata boef.
Maramureșenii se bucură și ei de anumite bucate specifice zonei. De la masa lor de Crăciun nu lipsesc colacii împletiți, cârnații uscați, toba, friptura de porc.
Orice zona are propriile preparate tradiționale, dar sunt și preparate întâlnite în toate zonele țării, iar unele dintre acestea sunt sarmalele.
Termenul „sarma” provine din cuvântul turcesc „sarmak”, care înseamnă „rulou” sau „pachet”. Este vorba deci despre un ambalaj, o învelitoare care înfăşoară o umplutură.
Sarma se foloseşte în paralel cu alt cuvânt turcesc, „dolma”, cele două fiind folosite în multe limbi. În timp ce sarma se referă la modul de preparare (rulou), dolma înseamnă „lucruri umplute”, referindu-se la vegetale care sunt scobite pentru a putea primi umplutura.
Prepararea sarmalelor
În general, sarmalele se prepară din carne tocată (vită, porc, viţel, sau o combinaţie a lor, dar şi miel, capră, pui, raţă, gâscă), orez, ceapă, sare, diferite condimente (piper, verdeţuri diferite, stafide, seminţe de pin, scorţişoară, ceapă) amestecate şi apoi rulate în frunze de dimensiuni mari.
Pentru ambalaj se folosesc foile de varză (proaspete sau murate), sfeclă, conopidă, măcriş, viţă-de-vie (proaspete sau murate). Această combinaţie este fiartă încet timp de câteva ore.
Reţetele şi modul de preparare pot varia în fiecare ţară, dar cea mai bună metodă de a le găti este fierberea lentă, în vase mari de lut.
În Croaţia şi Bosnia, sarmaua conține carne tocată şi orez, dar şi carne de vită afumată. Croaţii folosesc carne de porc uscată, bacon şi cârnaţi.
În Dalmaţia însă, există o variantă numită „arambašići”, care nu conţine orez, iar carnea este tăiată bucăţele mici, şi este condimentată cu lămâie, scorţişoară, cuişoare şi alune.
În Serbia, sarmaua se găteşte cu varză murată, carne tocată, orez şi condimente. Sarmalele sunt fierte îndelung, în vase mari, cu slănină şi straturi de carne de porc afumată, foi de dafin şi paprika. Uneori, sarmalele se desăvârşesc în cuptor, rumenindu-se şi căpătând un gust deosebit.
