Ce faci când mașina alunecă. Sfaturi pentru condus pe timp de iarnă de la specialiști
Ce faci când mașina alunecă? Specialiștii sunt de părere că multe dintre problemele care apar în trafic iarna sunt cauzate de conducătorii auto care nu știu cum să procedeze dacă pe jos e zăpadă sau gheață și ”le fuge” mașina.
În primul rând, trebuie folosite anvelope de iarnă, precum şi lanţuri antiderapante când condiţiile o cer.
Cauciucurile de iarnă au o compoziţie care le permite o rezistenţă mai bună la temperaturile joase, precum şi un desen al benzii de rulare care asigură o aderenţă mai bună.
Folclorul mai spune că e bine să dezumfli puţin cauciucurile iarna – fals. Pneurile de iarnă sunt concepute să ruleze la o anumită presiune nominală, recomandată de constructor. Dezumflarea lor poate duce la pierderea presiunii, deteriorarea pneului şi chiar la pierderea controlului maşinii, scrie Handyman.
Ce faci când mașina alunecă. Când e nevoie de lanțuri
În caz de zăpadă abundentă sau zăpadă îngheţată, este necesară montarea lanţurilor de iarnă. Acestea se montează pe roţile punţii motoare (dacă aveţi tracţiune 4×4, este necesară montarea lanţurilor de zăpadă pe toate cele patru roţi) şi pot fi folosite la viteze mult mai mici – în general, între 50 şi 80 km/h, în funcţie de specificaţii.
Atenţie, nu rulaţi pe asfalt uscat cu lanţurile de iarnă montate pe pneuri. Pe lângă faptul că zgomotele la rulare cresc mult, iar direcţia nu va mai fi la fel de uşor de manevrat, mult mai important este că se deteriorează atât lanţurile, cât, mai ales, cauciucurile.
În cazul în care trebuie să montaţi lanţuri antiderapante când sunteţi pe drum, asiguraţi-vă că vă opriţi cât mai departe de carosabil, iar pe autostradă nu faceţi această operaţiune pe banda de urgenţă, ci doar în parcări. Există întotdeauna un risc major să fiţi observat prea târziu sau să fiţi implicat într-un accident provocat de cineva care nu e la fel de prevăzător şi atent iarna.
Pornirea şi plecarea cu mașina
Pe zăpadă, se porneşte uşor, nu se bruschează maşina. Majoritatea covârşitoare a maşinilor de la noi sunt dotate cu ambreiaj mecanic şi cutii de viteze manuale. Prin urmare, este necesară o dozare mai atentă atât a pedalei de accelerare, cât şi a celei de ambreiaj.
În primul rând, trebuie să vă asiguraţi că roţile sunt drepte, axial pe direcţia maşinii. E adevărat că acest lucru e mai greu când maşinile sunt parcate una după alta, dar astfel se evită probleme la diferenţial sau planetare.
Motorul trebuie turat puţin, în general pe la 2.000-2.500 rpm – nivelul turaţiei depinde şi de tipul motorului, pe benzină sau diesel. Dacă, în condiţii normale, folosim treapta întâi pentru plecarea de pe loc, iarna, pe zăpadă, este de preferat utilizarea treptei a doua. Acest lucru, însă, necesită o minimă acomodare şi experienţă, de multe ori motorul oprindu-se (calează) dacă nu se dozează corect pedala de ambreiaj.
Din păcate, nu există nişte reguli universal valabile pentru toate maşinile la pornirea de pe loc pe zăpadă, însă cel mai important este să nu se bruscheze pedalele, mai ales cea de ambreiaj. Dacă ambreiajul este lăsat prea repede, în treapta întâi, există riscul ca roţile să patineze. Când realizaţi că roţile încep să patineze, trebuie lăsată puţin pedala de acceleraţie, până când îşi recapătă aderenţa, având totodată grijă să nu calaţi motorul.
În cazul cutiilor automate, dacă aveţi, pe lângă P, R, N, D şi posibilitatea de a alege treapta a 2-a sau a 3-a, puneţi levierul în această poziţie, pentru a putea porni lin şi fără a derapa de pe loc.
Rularea pe timp de iarnă
Zăpada este foarte înşelătoare şi poate ascunde gheaţă, aşa încât principala “armă” pe timp de iarnă este conducerea foarte preventivă şi renunţarea la vitezomanie. Circulaţi cu viteză redusă şi fiţi foarte atenţi la trafic.
E recomandabil ca, pe drumurile înzăpezite, să circulaţi mai încet decât vă impun limitele de viteză legale. Astfel, puteţi fi mai atenţi la trafic şi puteţi reacţiona mai devreme în caz de necesitate.
Este indicat să încercaţi permanent să intuiţi ce se poate întâmpla în faţă, nu doar cu maşina din faţa voastră, deci iarna atenţia distributivă trebuie să fie la cote mai mari. Prin urmare, renunţaţi la lucrurile care vă distrag atenţia în timp ce conduceţi (telefoane, discuţii cu pasagerii, concentrarea prea mult pe sistemele audio sau de climatizare).
Pe lângă viteza redusă, este necesar să lăsaţi o distanţă foarte mare faţă de maşina din faţă. În trafic urban, este recomandabil să se renunţe la stilul “bară la bară” din restul anotimpurilor, deoarece un mic accident blochează apoi circulaţia pentru foarte multă vreme şi toată lumea are de pierdut.
La ce să mai fiți atenți
Nu trebuie uitat de schimbarea lină a treptelor de viteză: bruscarea ambreiajului poate duce la pierderea pentru moment a aderenţei şi chiar a direcţiei. La retrogradare trebuie, de asemenea, atenţie să nu bruscaţi ambreiajul.
Ar fi bine să acordaţi atenţie şi zonelor pe unde circulaţi şi să încercaţi să anticipaţi pentru ce ar putea ascunde zăpada – cel mai periculos lucru este poleiul sau gheaţa. Trecerea peste poduri sau prin tunele trebuie să se realizeze cu viteză mai redusă, iar porţiunile umbrite din păduri este mai probabil să ascundă gheaţă sub zăpadă.
Atenţie şi în condiţiile de drumuri pe care s-a turnat material antiderapant. Există multe şanse ca, la fel pe asflatul cu criblură, să vă sară în parbriz o bucată de sare sau de gheaţă de la ceilalţi participanţi la trafic. Nu e deloc penibil să mergi cu viteză cât mai redusă în astfel de porţiuni, cu mâna pe parbriz, pentru a opune rezistenţă în cazul vreunui impact cu o pietricică.
Frânarea pe timp de iarnă
Folclorul spune că iarna nu trebuie să te atingi de pedala de frână, însă acest lucru este doar parţial adevărat: trebuie, de fapt, să dozezi foarte uşor pedala de frână.
Încercaţi să evitaţi situaţiile în care trebuie să frânaţi brusc. Încetiniţi din timp, astfel încât să nu fie necesară frânarea bruscă.
Pe lângă faptul că pedala de frână trebuie acţionată mai uşor pe zăpadă decât pe asfalt uscat, atenţie şi la modalitatea de frânare: în “cascadă”.
La maşinile care nu sunt echipate cu ABS, blocarea roţilor pe zăpadă poate surveni foarte uşor, mai ales dacă se frânează mai brusc. În aceste cazuri, este recomandată o “cascadă” de frânări mai mici. Adică se frânează uşor, viteza maşinii scăzând puţin, apoi se lasă pedala de frână şi iar se apasă uşor. Viteza scade mai încet, dar se evită blocarea roţilor – care transformă maşina într-o “săniuţă” a cărei traiectorie nu mai poate fi modificată, dacă roţile sunt blocate.
La maşinile echipate cu ABS, fenomenul de “pompare” sau de vibraţii în pedală intervine mai repede pe zăpadă. Nu trebuie să vă speriaţi de acest lucru – practic, sistemul acţionează automat în “cascadă”, pentru a evita blocarea roţilor. Este recomandabil, totuşi, să nu vă bazaţi cu totul pe ABS, deoarece distanţele de frânare sunt mai mari pe zăpadă decât pe asfalt uscat. Este recomandabil să se aplice acelaşi stil ca la maşinile fără ABS.
Frâna de motor
În funcţie de împrejurări, nu vă grăbiţi să frânaţi. Rularea într-o treaptă mai mică asigură o frână de motor eficientă. Uneori, este suficient doar să luaţi piciorul de pe acceleraţie pentru ca maşina să încetinească suficient – lucru valabil, în majoritatea timpului, la viteze mici, specifice traficului urban.
La viteze mai mari, pe şosele sau autostradă, maşina poate fi încetinită eficient prin schimbarea într-o treaptă inferioară. Atenţie, totuşi, să manevraţi uşor ambreiajul, altfel bruscarea acestuia poate duce la pierderea controlului maşinii. De asemenea, la viteză mare nu retrogradaţi cu două sau chiar trei trepte mai jos, riscaţi să produceţi pagube majore motorului şi cutiei de viteze. Condusul preventiv şi cu viteză mai redusă este de preferat unei încetiniri de urgenţă care poate provoca un accident.
În cazul în care obstacolul din faţă impune frânarea de urgenţă, încercaţi să nu vă panicaţi prea tare. Deşi pare greu, este important să vă concentraţi pe modalitatea de a evita obstacolul, deci trebuie cântărite foarte rapid opţiunile. În nici un caz nu vă va ajuta dacă vă blocaţi cu piciorul pe frână şi mâinile pe volan, cu ochii la obstacolul în care, cel mai probabil, veţi intra…
Redresarea maşinii pe zăpadă
Dacă aveţi impresia că trebuie să vă bazaţi doar pe calităţile maşinii (lucru valabil îndeosebi la maşinile cu tracţiune integrală), vă înşelaţi. Tot condusul preventiv este cel care vă fereşte de probleme. Circulaţi cu prudenţă şi, în caz de derapaj, încercaţi să nu intraţi în panică, ci concentraţi-vă pe redresarea maşinii.
În cazul maşinilor cu tracţiune faţă, se poate întâmpla ca, în curbe, inerţia maşinii să conducă la un foarte pronunţat caracter subvirator. Adică maşina va tinde să alunece mai mult spre exteriorul curbei – într-o curbă la stânga riscaţi să ieşiţi de pe şosea, într-o curbă la dreapta riscaţi să intraţi într-o maşină de pe contrasens.
Atunci când se sesizează tendinţa de derapare, în primul rând trebuie luat piciorul de pe acceleraţie, pentru ca, o dată cu reducerea vitezei, roţile să capete o motricitate mai bună. Dacă intrarea într-un obstacol nu mai poate fi evitată, măcar o viteză mai redusă va însemna daune mai mici.
Frânarea într-un viraj pe zăpadă este contraindicată, mai ales în cazul maşinilor fără ABS, care nu mai pot fi redresate. Maşinile cu ABS au o şansă mai mare să ajute şoferul la evitarea unui accident, deoarece direcţia poate fi manevrată.
Atenție la curbe!
Atenţie şi la ieşirea din curbă, deoarece puntea spate poate să derapeze spre exteriorul curbei, dacă viteza este prea mare. În funcţie de experienţa celui de la volan, contrabracarea roţilor în direcţia spre care derapează puntea spate poate ajuta la redresarea maşinii.
În cazul maşinilor cu tracţiune spate, luarea cu viteză a unei curbe pe zăpadă duce la supravirare – adică spatele maşinii va ieşi spre exteriorul curbei, iar maşina va tinde să se rotească în jurul axei. În acest caz, redresarea este mult mai dificilă, dar contrabracarea roţilor (tot în direcţia în care iese spatele) ajută.
Maşinile cu tracţiune 4×4 le conferă, de obicei, celor de la volan o încredere foarte mare. Este adevărat, motricitatea în regim 4×4 este mai bună decât în cazul unei singure punţi motoare, dar acest lucru nu înseamnă că atenţia şoferului trebuie să fie mai redusă. În curbele pe zăpadă luate în viteză, pierderea controlului unei maşini cu tracţiune integrală poate pune probleme majore, în general maşina având o tendinţă subviratoare.
