În România, stagiul minim de cotizare la sistemul public de pensii este de 15 ani. Persoanele care au împlinit vârsta legală de pensionare, dar nu au realizat această perioadă minimă de contribuție, trebuie să urmeze anumite proceduri pentru a beneficia de un venit din partea statului.
Înainte de a iniția aceste demersuri, este recomandat ca pensionarii să-și verifice vechimea în muncă, deoarece datele din evidențele personale pot să nu corespundă cu cele înregistrate la Casa de Pensii.
O posibilitate pentru persoanele cu o vechime mai mică de 15 ani este achiziționarea perioadelor lipsă de cotizare. De exemplu, cineva cu 10 ani de vechime ar trebui să plătească contribuțiile aferente a 60 de luni. Costul aferent poate ajunge la zeci de mii de lei, o sumă semnificativă pentru un pensionar.
În situațiile în care achitarea contribuțiilor este dificilă din punct de vedere financiar, există opțiunea venitului minim de incluziune (VMI). Acesta este un beneficiu acordat prin sistemul de asistență socială, destinat persoanelor și familiilor aflate în dificultate, pentru a asigura un nivel minim de trai și a preveni excluziunea socială.
Venitul minim de incluziune este reglementat prin Legea nr. 196/2016 și a devenit aplicabil integral, inclusiv pentru procedurile de acordare, din 1 ianuarie 2024.
În anul 2026, cuantumul VMI se stabilește în funcție de veniturile nete ajustate ale beneficiarului sau familiei acestuia. Pentru sprijinul acordat persoanelor singure de peste 65 de ani fără alte venituri, valoarea maximă lunară este de aproximativ 504 lei.
În cazul sprijinului pentru familiile cu copii, nivelul maxim al venitului net acceptat pentru a fi eligibil poate ajunge până la circa 879 lei pe membru de familie, conform reglementărilor privind plafoanele de venit.
Suma efectivă primită lunar reprezintă diferența dintre cuantumul maxim prevăzut de lege și veniturile nete ajustate ale familiei sau persoanei, ținând cont de componența familiei și nivelul veniturilor existente.
Pentru a solicita venitul minim de incluziune în 2026, beneficiarii trebuie să pregătească un dosar cu documente justificative, care, în general, includ:
Dosarul se depune la serviciul public de asistență socială din cadrul primăriei unde persoana/familia are domiciliul sau reședința, iar evaluarea eligibilității și stabilirea cuantumului se realizează de autoritățile locale și Agenția Națională pentru Plăți și Inspecție Socială.