Cea mai veche cabană din România împlinește 140 de ani. Vechi simbol al Braşovului, cabana Postăvaru este un punct de întâlnire al schiorilor şi al iubitorilor de munte, din care poţi cuprinde cu o singură privire Crucea de pe Caraiman, Colţii Morarului, Cabana Omu, Valea Mălăieştilor, creasta Pietrei Craiului, pârtia Lupului, Drumul Roşu şi Braşovul.
Istoria cabanei poate fi citită în lemnul construcţiei, pe care şi-au scrijelit semnăturile braşoveni de acum mai bine de 100 de ani.
Astăzi, cabana a fost extinsă datorită unui ONG, la fel de bătrân ca şi ea. Povestea acestui loc continuă, datorită fidelității turiştilor de azi care spun că o parte din suflet le rămâne mereu la Postăvaru, prima cabană din Munţii Carpaţi.
Cabana Postăvarul „Iulius Römer“ din Poiana Braşov cuprinde mai multe corpuri de clădire, cel mai vechi datând din 1883. Exact de acum 140 de ani. Este cea mai bătrână cabană în funcţiune din România.
Apariţia ei a fost o necesitate la acea vreme, deoarece zona începuse să fie tot mai căutată de schiori. De obicei, elevii de la gimnaziul Honterus urcau în Cristianul Mare sau Postăvarul în fiecare vară.
Fiindcă erau cei mai frecvenţi turişti ai zonei, muntele a fost botezat Schuler (elev). În 1857, doi liceeni de la cursul superior, Eduard Gusbeth şi Eduard Copony, au reuşit să urce pe Postăvarul în plină iarnă, fapt excepţional pentru vremea respectivă, ispravă comentată îndelung în ziare.
Fiindcă nu exista niciun loc de popas, montaniarzii de la Asociaţia Carpatină Ardeleană SKV Braşov, după ce au construit şi au marcat primele trasee turistice pe Postăvarul, „Drumul roşu“ şi „Drumul albastru“, au ridicat prin forţe proprii prima cabană.
Au muncit la ea doi ani, din 2 aprilie 1881 până în 7 octombrie 1883. Cabana s-a numit iniţial Schulerhütte, după numele săsesc al Postăvarului.
Inimoşii braşoveni din secolul XIX au gospodărit cabana, au păzit-o vară şi iarnă, iar din 1891 au extins-o cu un nou corp de clădire.
În 1903 a fost construit aşa numitul Pavilion, iar în 1907, o anexă gospodărească.