CEDO a condamnat România pentru a 28-a oară din cauza eșecului în Dosarul Revoluției. 20 de români primesc daune de sute de mii de euro

Statul român mai are de plătit încă 530.000 de euro despăgubiri după ce Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a condamnat din nou țara noastră pentru eșecul din Dosarul Revoluției. Este nu mai puțin de a 28-a oară pe acest dosar, începând cu anul 2009.

CEDO a condamnat România

Hotărârea în cauza „Gîndilă și alții împotriva României” a fost publicată pe 22 octombrie 2026 și se referă la acțiunea intentată de 15 rude ale unor persoane ce au murit la Revoluție, respectiv cinci cetățeni răniți. Evenimentele au avut loc în perioada 22-24 decembrie 1989, la Sibiu, Timișoara, Constanța, Târgoviște și București.

Reclamanții s-au plâns de ineficiența anchetelor penale privind identificarea și pedepsirea persoanelor răspunzătoare pentru rănirea lor prin împușcare sau pentru moartea rudelor lor în timpul evenimentelor din decembrie 1989.

Fiecare dintre părțile reclamante vor primi daune morale în valoare de 26.000 de euro, respectiv cheltuieli de judecată de 500 de euro. În total, în urma finalizării acestui dosar, suma totală pe care o va plăti statul român se ridică la 530.000 de euro.

Aceasta se adaugă la cele peste 3 milioane de euro achitate deja, în celelalte cauze care au fost soluționate până în prezent. Reprezentantul Guvernului României a susținut respingerea cererilor, motivând că o parte dintre acestea au fost introduse tardiv, iar alți reclamanți nu s-au constituit părți civile în dosarul din țară, conform Libertatea.

Decizia instanței

„Curtea constată că factorul decisiv în aprecierea tardivității unei cereri este data soluționării definitive a procedurilor interne. Având în vedere că, în cauzele de față, procedurile interne sunt încă pendinte – împrejurare care se află ea însăși în miezul plângerilor adresate Curții -, Curtea consideră că cererile nu au fost introduse tardiv.

Curtea constată că cererile nu sunt în mod vădit nefondate și nu se lovesc de niciun alt motiv de inadmisibilitate dintre cele prevăzute la articolul 35 din Convenție. Prin urmare, ele trebuie declarate admisibile. În cauza de referință Asociația «21 decembrie 1989» și alții împotriva României, Curtea a constatat deja o încălcare cu privire la chestiuni similare celor din cauzele de față. După ce a examinat toate materialele prezentate, Curtea nu a identificat niciun fapt sau argument de natură să o determine să ajungă la o concluzie diferită cu privire la admisibilitatea și fondul prezentelor plângeri.

Având în vedere jurisprudența sa în materie, Curtea consideră că ancheta penală din cauzele de față nu a îndeplinit standardele necesare, în special pentru că nu a fost condusă cu celeritatea rezonabilă impusă de Convenție”, se precizează în hotărârea CEDO din 22 octombrie 2026.

Banii, plătiți în termen de trei luni

Curtea cu sediul la Strasbourg a stabilit, astfel, că „a existat o încălcare a articolului 2 din Convenție”, respectiv protejarea dreptului la viață.

„Statul pârât trebuie să plătească fiecăruia dintre reclamanți, în termen de trei luni, sumele indicate în tabelul din anexă cu titlu de prejudiciu moral, plus orice impozit ce poate fi datorat, și cu titlu de cheltuieli de judecată, plus orice impozit ce poate fi datorat de reclamanți, care urmează a fi convertite în moneda statului pârât la cursul aplicabil la data plății.

De la expirarea termenului de trei luni menționat și până la momentul plății, aceste sume vor fi majorate cu o dobândă simplă, la o rată egală cu rata dobânzii facilității de credit marginal a Băncii Centrale Europene aplicabilă în perioada de întârziere, plus trei puncte procentuale”, se mai susține în decizie.

În toate cazurile judecate până în prezent, CEDO a constatat o încălcare a obligației procedurale de a desfășura o anchetă eficientă, în temeiul articolelor 2 (dreptul la viață), 3 (interzicerea torturii) sau 6 (dreptul la un proces echitabil) din Convenție.

Astfel, în cauzele „Mocanu” (2014) și Asociația „21 decembrie” (2011), Curtea a subliniat caracterul neobișnuit al anchetelor. Pe de o parte, autoritățile naționale s-au confruntat cu un ansamblu complex de probe, alcătuit din mii de declarații ale martorilor, rapoarte balistice, rapoarte medicale și multe alte tipuri de probe. Pe de altă parte, evenimentele care trebuiau investigate erau evenimente istorice extrem de sensibile pentru România.

Cu toate acestea, Curtea a subliniat că importanța acestor evenimente ar fi trebuit să determine statul să desfășoare o anchetă promptă și independentă, care să nu sufere întârzieri inutile.

Lacunele la nivel național sunt vizibile, un exemplu în acest sens fiind faptul că abia în 2016, Parchetul Militar a dispus deschiderea unei anchete penale „in rem” pentru crime împotriva umanității în cazul Revoluției.

Dreptul victimelor la adevăr, justiție și reparații

„În ceea ce privește adevărul și construirea narațiunii istorice, hotărârile CEDO au reușit să înceapă să umple vidul lăsat de instituțiile naționale. Printr-o examinare detaliată a contextului fiecărui caz, Curtea a construit o cronologie echilibrată și cvasi-autoritară a evenimentelor, care contribuie la definirea contururilor narațiunii justiției tranziționale din România, oferind o bază pentru formarea memoriei colective.

În ceea ce privește lupta împotriva impunității, CEDO a jucat un rol vital în consolidarea așteptării normative conform căreia încălcările grave ale drepturilor omului nu trebuie să rămână nepedepsite. Deși punerea în aplicare a acestor hotărâri s-a confruntat cu întârzieri și obstacole semnificative, ultimii ani au adus speranța că ciclul impunității poate fi în sfârșit întrerupt, iar autorii pot fi aduși în fața justiției.

Acest lucru confirmă ipotezele teoretice conform cărora astfel de hotărâri pot genera presiune în vederea asumării răspunderii, chiar dacă nu pot impune direct rezultatele”, afirmă Sabina Andreea Grigore în studiul „Ancheta eficientă ca mecanism al justiției tranziționale: România în fața Curții Europene a Drepturilor Omului”.

Dosarul „Revoluției” se află, în prezent, la Secția Parchetelor Militare din cadrul Parchetului General, după ce, în septembrie 2024, Înalta Curte de Casație și Justiție a constatat neregularitatea rechizitoriului. Anterior, la 25 octombrie 2023, Curtea de Apel București a dispus începerea judecății, inculpații trimiși în judecată fiind Ion Iliescu, Gelu Voican Voiculescu și Ioan Rus, care au fost acuzați de crime împotriva umanității. Ion Iliescu avea să moară pe 5 august 2025. În ultimii 2 ani nu a existat nicio comunicare a procurorilor cu privire la acest dosar.