NEWS
Cine e ATOMA, fata care, în patru nopți, a transformat cea mai urâtă stație de metrou într-un loc pe care să vrei să-l vizitezi
07 feb. 2022 | 10:32
E considerată de bucureșteni – și nu numai – cea mai urâtă stație de metrou. De fapt, în planurile inițiale Piața Romană nici nu exista, a fost adaugată ulterior. În orice caz, rezultatul a fost un interior meschin și sumbru, cu peroane prea înguste, separat cu ziduri groase de zona de acces. Un loc unde, în mod normal, nu îți dorești să fii. Sau, nu îți doreai. Pentru că acum fața stației Piața Romană s-a schimbat.
O lucrare uriașă semnată ATOMA acoperă un întreg perete și reușeste să schimbe starea de spirit a călătorilor. Este parte a demersului Asociației VAR Cultural, care, în parteneriat cu METROREX, a inițiat un proiect inedit, Orașul M, menit să valorifice spațiile urbane subterane într-un mod artistic.
ATOMA, artista care a pictat stația de metrou Piața Romană. Patru nopți de lucru la minus opt grade. Doar între orele 00.30 și 4.30
Titlul lucrării este „Online & offline”, iar artista, ATOMA, adică Andreea Toma e o tânără artistă, de 26 de ani, care și-a dorit nu să creeze ”chestii elevate” ci prin lucrările sale să ajungă ”la popor”.
ATOMA a declarat, pentru Hotnews, că a ales tema pentru că stația Piața Romană este un punct de intersecție între diferite generații.
„Se află în apropierea mai multor centre universitare, zilnic este traversată de cei care merg în zona Pipera. Lucrarea propune două concepte care sunt tot mai prezente în viața contemporană: am ajuns să ne contopim cu tehnologia, uitând cum e să ne conectăm cu noi înșine și cu natura. Perioada pe care o traversăm ne-a marcat comportamentul și ne-a determinat să ne căutam diferite alinări și refugii în care să ne simțim în siguranță.
Lucrarea a fost realizată în patru nopți cu un program de la 00.30 până la 4.30. ATOMA nu se plânge de condiții. Doar povestește natural cum a fost:
Temperatura era destul de scăzută, la suprafață erau -8 grade. Pictura are 12 metri lungime și 2,5 m înălțime (30 mp) și este realizată cu vopsea alchidică și spray-uri, la final a fost finisată cu un vernis, pentru a o face mai rezistentă.
A renunțat la un job bine plătit ca să poată picta
ATOMA este artist vizual, muralist și graphic designer. E participant activ la mai multe festivaluri de street art. În lucrările sale vrea să surprindă realități sociale, stări umane pe care le redă cu claritate și nuanțe, dar și cu fină ironie.
ATOMA a povestit într-un interviu acordat pentru redbull.ro cum a renunțat la job ca să picteze, după ce, timp de doi, a experimentat viața într-o corporație. Și-a dat seama însă că un program fix îi ocupă mult prea mult din timpul de pictat și a renunțat. Voia să evolueze în domeniul ei.
Când m-am angajat, terminasem anul al doilea de facultate, la UNARTE, secția Pictură, treceam în anul al treilea. Am luat decizia aceasta pentru că era un an în care trebuia să cumpăr pânze și diverse materiale pentru licență și, în plus, nu mai suportam să mai stau la cămin. Voiam să fiu independentă, să nu le mai cer bani alor mei așa că am decis să mă angajez. Primul an de job a fost în paralel cu ultimul an de facultate și a fost foarte greu, am scăzut foarte mult în ochii profesorului pentru care conta foarte mult prezența la atelier. Nu mă sincronizam cu el și aveam un minus tot timpul din acest motiv. După ce am terminat facultatea, am rămas doar cu job-ul și era din ce în ce mai greu să mă motivez să pictez. Ajungeam seara acasă foarte obosită și mă frustram foarte tare că în oboseala asta nu mai puteam să pictez nimic.
Proiectul Mass Media
Primul proiect mai mare al Andreei Toma a fost legat de mass-media, Proiectul Mass Media, unde a ironizat personaje sau scene de la televizor. Cu el și-a dat și licența în facultate. De acolo, spune ea, a extins ideea și a ajuns să se regăsească în personajele bătrâne.
Empatizez foarte mult cu expresiile pe care le au și tot timpul mă emoționez când desenez un bătrân.
Alegerea: arta sau matematica? Răspunsul: matematica, apoi arta
Andreea este din Piatra-Neamț, din comuna Săvinești. Când era copil, pasionată de desen fiind, mergea mereu în tabere de creație și, povestește amuzată, lua toate premiile. În același timp, era foarte bună și la matematică. Părinții au lăsat-o să-și aleagă singură drumul.
M-am gândit foarte bine și am zis că nu dau la liceul de arte, eu vreau să fac matematică pentru că din artă nu se poate trăi. Am dat la liceul de mate-info, cu informatică intensiv, un liceu destul de greu dar, în același timp am dat și la Școala Populară de Arte. Timp de trei ani, am făcut Școala Populară de Arte, în paralel cu liceul.
La sfatul unui pictor pe care l-a cunoscut într-o tabără de creație, a ales cu inima. Deși toată lumea a descurajat-o privind șansele de la intra a Universitatea de Artă din București, nu pentru că n-ar fi talentată, ci pentru că era insuficient pregătită, Andreea s-a ambiționat. Și a reușit. Dar greul abia începea. Trebuia să se întrețină singură.
Tricourile și metroul
Încercase jobul la corporație, renunțase. Apoi, când începuse primele lucrări pentru #ContemporaryLifeStyle, a văzut un call pentru un festival de tricouri și le-a scris celor de acolo, le-a arătat proiectul la care lucra și a primit o sponsorizare cu tricouri pe care să le picteze.
Nu știam absolut nimic despre domeniul acesta, ce este pe piață, ce se face, cum se face, pur și simplu am încercat. Am făcut modelele pe care deja le aveam, m-am dus cu ele în zona de expunere și am rămas foarte surprinsă de reacția publicului. Prin purtare, tricoul circulă în diverse grupuri sociale astfel mesajul se transmite mai ușor. Le-am gândit pictate pentru a oferi unicitate, fiind ca niște lucrări de artă. u, când mergeam la job cu metroul și purtam unul dintre tricouri, mă gândeam mereu, „Uite cât public am aici, e cel mai tare public”
Următorul pas, arta stradală
Primul mural a fost la Street Art Festival, la Sibiu. Totul a pornit de la dorința, sau poate nevoia Andreei de a experimenta tehnici noi. Am văzut call-ul de la Sibiu și am zis că nu trebuie să ratez experiența asta.
Am aplicat și am fost acceptată. Acolo a fost primul meu contact cu un perete alb de dimensiuni mari, mi-a plăcut mult și am fost surprinsă de reacția publicului.
Recomandări
